În momentul în care iertăm, ne eliberăm de ură
02.09.2008, Bucureşti (Catholica) - Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit duminică despre rolul iertării, citim într-un articol de ieri din Ziarul Lumina. Prezent la Mănăstirea Ţigăneşti, unde a participat la Sfânta Liturghie, PF Daniel a explicat semnificaţiile pericopei evanghelice din duminica a XI-a după Rusalii, care relatează pilda datornicului nemilostiv. „Zece mii de talanţi, suma pe care o datora stăpânului, era atât de mare, încât nu putea să o plătească. Datornicul risca să piardă libertatea, şi nu doar a lui, ci şi a femeii, a copiilor şi a întregii sale case. Evanghelia ne arată, deci, cât de periculoasă era situaţia datornicului care nu-şi putea plăti datoria, iar, pe de altă parte, ne arată că rugăciunea sau rugămintea pe care el o adresează stăpânului, ca să îi amâne plata datoriei, a adus o schimbare în atitudinea stăpânului faţă de el. Spre surprinderea tuturor, stăpânul nu numai că îl amână, dar îl şi iartă. Cei 10.000 de talanţi înseamnă o cantitate foarte mare de aur. Un talant, dacă era socotit în argint, avea aproape 44 de kg, iar dacă era socotit în aur, avea aproape 50 de kg. Deci 10.000 de talanţi înseamnă 500.000 de kg de aur, adică 500 de tone de aur. Aceasta era datoria, care într-o clipită este iertată, este ştearsă”, a spus Patriarhul.
Rezumând învăţătura Evangheliei de astăzi, Preafericirea Sa a subliniat că trebuie să iertăm pe semenii noştri din trei motive. „În primul rând, pentru că suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu cel Bun. Mântuitorul Isus Hristos ne-a arătat pildă de iertare. Deci, trebuie să iertăm ca să ne asemănăm cu Dumnezeu cel Milostiv şi iertător. În al doilea rând, trebuie să iertăm pentru ca să ne însănătoşim sufletul. Când iertăm pe cineva, nu beneficiază de iertare doar cel care este iertat – poate uneori el nici nu preţuieşte iertarea -, ci cel dintâi bine pe care îl facem atunci când iertăm este pentru sufletul nostru, pentru că, în momentul în care iertăm, ne eliberăm de ură, de răzbunare, de răutate. Când iertăm, scoatem răutatea din noi, răzbunarea, şi dobândim pacea. Omul care iartă, se împacă cu celălalt, chiar dacă el nu ştie să aprecieze împăcarea, şi din suflet tulburat devine suflet liniştit, din suflet rănit devine suflet vindecat. Şi în al treilea rând, iertarea schimbă viaţa noastră. Schimbă relaţia noastră cu semenii noştri. Deschide din nou perspectiva unei vieţi ca armonie, comunicare şi comuniune, ca şi întrajutorare între persoane. Dacă oamenii nu s-ar mai ierta, familia şi societatea ar fi un fel de iad încă din lumea aceasta. Pentru că, în momentul în care oamenii trăiesc în duşmănie, dezbinare, chiar dacă au dreptate fiecare în felul lui, starea sufletească este una tulburată. Sunt o mulţime de avantaje ale iertării, atât pentru relaţia noastră cu Dumnezeu, cât şi pentru relaţia noastră cu sufletul nostru însuşi.”
Patriarhul Daniel a vizitat duminică şi atelierele de ţesătorie ale Mănăstirii Ţigăneşti. Constatând că maşinile folosite de maici sunt foarte vechi, a hotărât ca unele să fie puse într-un muzeu. În locul rămas liber vor fi puse alte maşini de ultimă generaţie, care se vor cumpăra în viitorul apropiat.
