Nu este opţional pentru creştini a lua crucea
31.08.2008, Castel Gandolfo (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a recitat astăzi rugăciunea Angelus împreună cu câteva mii de credincioşi veniţi în curtea interioară a palatului papal de la Caste Gandolfo. Vă oferim în continuare textul alocuţiunii Sfântului Părinte.
Iubiţi fraţi şi surori!
Şi astăzi apostolul Petru se află în prim planul lecturii evanghelice. Dar în timp ce duminica trecută am admirat credinţa lui sinceră în Isus, pe care l-a proclamat Mesia şi Fiul lui Dumnezeu, de această dată, în episodul care urmează imediat, el dă dovadă de o credinţă încă imatură şi prea mult influenţată de mentalitatea acestei lumi (cf. Romani 12,2). Când Isus începe să vorbească deschis despre soarta care îl aşteaptă în Ierusalim, când spune că trebuie să sufere mult, să fie ucis şi să învie, Petru protestează, spunând: „Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ţi se va întâmpla niciodată!” (Matei 16,22).
Este evident că Învăţătorul şi discipolul merg pe două căi opuse de a gândi. Petru, potrivit unei logici umane, este convins că Dumnezeu nu ar permite niciodată ca Fiul Lui să îşi încheie misiunea murind pe cruce. Isus, dimpotrivă, ştie că Tatăl, în marea Sa iubire pentru oameni, l-a trimis ca să îşi dea viaţa pentru ei, şi dacă aceasta presupune pătimirea şi crucea, este drept să se întâmple acest lucru. Pe de altă parte, El ştie că învierea va avea ultimul cuvânt. Protestul lui Petru, deşi spus cu bună credinţă şi din iubire sinceră pentru Învăţător, sună pentru Isus ca o ispită, o invitaţie la a se salva pe sine, în timp ce doar pierzându-şi viaţa, aceasta îi va fi redată în veşnicie pentru noi toţi.
Dacă pentru a ne salva pe noi Fiul lui Dumnezeu trebuia să sufere şi să moară răstignit, cu siguranţă acest lucru nu s-a întâmplat din cauza unui plan crud al Tatălui ceresc. Cauza lui este gravitatea bolii de care trebuie să ne vindece: un rău atât de grav şi fatal încât este nevoie de tot sângele Său. De fapt, prin moartea şi învierea Sa Isus a învins păcatul şi moartea, restabilind stăpânirea lui Dumnezeu. Dar bătălia nu s-a încheiat: răul există şi se împotriveşte în fiecare generaţie, chiar şi în a noastră. Ce sunt ororile războiului, violenţa asupra celor nevinovaţi, sărăcia şi nedreptatea care îi persecută pe cei slabi, dacă nu opoziţia răului faţă de Împărăţia lui Dumnezeu? Şi cum să răspundem la un astfel de rău dacă nu cu iubirea neînarmată care învinge ura, viaţa care nu se teme de moarte? Aceasta este puterea misterioasă pe care Isus a folosit-o cu costul de a nu fi înţeles şi de a fi abandonat de mulţi dintre ucenicii Săi.
Iubiţi fraţi şi surori, pentru a desăvârşi lucrarea mântuitoare, Răscumpărătorul continuă să atragă la Sine şi la misiunea Sa bărbaţi şi femei care sunt gata să-şi ia crucea şi să îl urmeze. Ca şi în cazul lui Cristos, nu este „opţional” pentru creştini a lua crucea; este mai degrabă o misiune de îmbrăţişat din iubire. În lumea noastră actuală, în care forţele care despart şi distrug par să predomine, Cristos nu încetează să propună invitaţia Sa clară către toţi: Oricine doreşte să fie discipolul Meu, trebuie să renunţe la egoismul său şi să ducă crucea cu Mine. Să o invocăm pe Preasfânta Fecioară, prima care l-a urmat pe Isus, şi l-a urmat pe calea crucii. Fie ca ea să ne ajute să îl urmăm pe Domnul cu hotărâre pentru a experimenta de acum înainte, şi în încercări, slava învierii.
