Rugăciuni pentru migranţi
18.08.2008, Bucureşti (Catholica) - La iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, prima duminică după praznicul Adormirii Maicii Domnului este dedicată migranţilor, ca dovadă a permanentei griji pastorale a Bisericii Ortodoxe Române faţă de românii plecaţi în străinătate pentru muncă sau studiu. Astfel, ieri, în BOR, a fost „Duminica migranţilor”. Ziua a fost rânduită în urmă cu doi ani şi de atunci în această zi se organizează întâlniri cu cei care, plecaţi în alte ţări, se întorc acasă, în concedii, informează cotidianul Lumina.
În acest sens, în toate parohiile şi mănăstirile din Arhiepiscopia Bucureştilor, în timpul Sfintei Liturghii, s-au înălţat rugăciuni de mulţumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu, rugăciuni de cerere şi de ajutor de la Dumnezeu pentru păstrarea credinţei ortodoxe, pentru sănătate şi spor în viaţă, pentru înmulţirea dragostei între părinţi şi copii, între soţ şi soţie, între membrii familiei plecaţi din România şi cei rămaşi acasă, precum şi rugăciuni pentru călătorie şi bună înţelegere cu cetăţenii ţărilor în care lucrează sau studiază românii plecaţi în străinătate, cultivând deodată identitatea lor românească şi prietenia cu alte popoare. De asemenea, în cadrul discuţiilor de după Liturghie au fost abordate problemele spirituale şi materiale pe care le au cei rămaşi acasă, în România, mai ales copiii, bătrânii, bolnavii şi săracii, propunându-se mijloace şi metode de ajutorare frăţească pentru rezolvarea acestor probleme.
Prezent ieri la Mănăstirea Techirghiol, din judeţul Constanţa, unde a asistat la Sfânta Liturghie, Patriarhul Daniel a vorbit despre importanţa rugăciunii pentru ca cei plecaţi în Occident să nu se îndepărteze de la dreapta credinţă: „În această duminică, noi am chemat pe toţi preoţii de la parohii şi mănăstiri, ca să se roage în mod deosebit pentru călătorii români care muncesc în străinătate, care acum au venit în concediu, sau pentru studenţii care studiază în alte ţări şi am numit această duminică, `Duminica migranţilor`, duminica celor care au plecat în alte ţări din cauza sărăciei, a nevoii de studiu, şi ne rugăm pentru ca ei să fie ajutaţi de Hristos-Domnul, ca Hristos Domnul să-i scape, să-i izbăvească de încercări, de necazuri şi mai ales să-i ajute să nu-şi piardă credinţa ortodoxă. Există această ispită ca unii, pentru bani, să treacă la alte culte. Ce folos este dacă ne umplem buzunarele de bani, dar ne pustiim sufletele prin necredinţă sau prin credinţă rătăcită. La ce ne foloseşte că am câştigat un bănuţ în Occident dacă ne-am pierdut comoara credinţei ortodoxe a moşilor şi strămoşilor noştri. Deci, noi avem datoria să ne rugăm pentru ei, ei să se roage pentru noi, prin puterea milostivirii Mântuitorului Isus Hristos să păstrăm unitatea de cuget şi simţire românească, indiferent unde ne aflăm”, a subliniat Părintele Patriarh Daniel.
Foarte buna initiativa in a recepta mesajul Vaticanului cu privire la Emigranti. O foarte buna treaba ar fi implicarea in convertirea cartierelor deocheate de aici din Romania pentru a determina comunitatile respective de rromi sa renunte la „traditiile„ lor (furatul, talharia etc) si pentru a-i ajuta sa inteleaga si alte valori decat banul obtinut cu orice pret.
Ma animat initiativa Preafericitului Daniel ì n raport cu emigratii. Faptul cà de doi ani a ì nceput sà se celebreze aceastà initiativà -„ rugà ciunea pentru cei plecati” este evident un semn de profundà sensibilitate. Sigur aceastà initiativà ì si are aplicabilitatea sa dinamicà ì n originalitatea secolelor precedente ì n Magisterul pontifical al Papilor si ì n dimensiunea universalà a Bisericii Catolice. Prin urmare, acest fenomen al migratiei, Papii ì l vor sublinea ca un drept al omului de a cà là tori si a se stabili ì n dimensiunea spatiului geografic care ì i dà posibilitatea integrala omului de a se realiza. Papa Ioan Paul al II definea ì n enciclica LABOREM EXERCENS:- emigrarea este o problemà legatà de lucrul-stipendiu. Omul prin intermediul lucrului, ì si asigurà pà inea cotidianà si continuà la progresul continu a stiintelor si tecnici si ì n special neì ntrerupta elevare culturalà si moralà a società tii, ì n care trà ieste ì n comunitate cu propri sà i frati. Creat dupà imaginea si asemà narea lui Dumnezeu ì n universul vizibil si ì n el constituit pentru a domina pà mà ntul, omul este din acest motiv chiar din primul moment chemat la lucrul. Tocmai de aceea lucrul este o caracteristicà ce-l distinge pe om de restul creaturilor. Lucrul ì l marcheazà pe om cu un semn particular, semnul omului si al umanità tii sale, semnul unei persoane care opereazà ì ntr-o comunitate de persoane; tocmai acest semn determinà clasificarea sa interioarà si ì ntr-un determinat sens, ì nsà si natura sa. Papa continuà ì n enciclica mentionatà precedent: „ Acest este un fenomen vechi, ì nsà se continuà ì n mod periodic, si are si azi, mari dimensiuni pentru complicarea vieti contemporane. Omul are dreptul de a là sa propria sa Tarà de origine pentru diferite motive- cum de asemenea de a se reà ntoarce- si de a cà uta conditii de viatà mai bune ì ntr-o altà Tarà . Evident acest fenomen ì si are complexitatea si vulnerabilitatea sa. Papa continuà a afirma ca emigrarea pentru lucrul nu trebuie ì n nici un mod sà devinà ocazie de explotare financiarà sau socialà . Valoarea lucrului trebuie sà fie mà suratà cu acelasi metru, fà rà a se tine cont de nationalitate, religie sau rasà . Trebuie sà se foloseascà aceleasi criteri pentru toti. Tinì ndu-se cont de calificarea si demnitatea persoanei umane” . Douà enciclice trateazà despre drepturile omului: Pacem in terris si Popolorum progressio. Enciclici care pun fundamentul solidarietà tii si a pà cii. De aceea Ioan Paul al II a pà sit primul in a cere iertare cu gà ndul cà si cei care au comis complicitate la rà u ì l Va imita, ì nsà din pà cate multi nu au ì nvà tat nimic din acest gest. Intr-o convietuire armonicà fundamentul se articuleazà ì n principiul cà fiecare fiintà umanà este o persoanà dotatà de inteligentà si vointà liberà ; astfel este subiectul drepturilor si responsabilità tilor sau datoriilor care derivà ì n mod imediat si simultan de la ì nsà si natura umanà : din acest motiv drepturile si datoriile sà nt universale, inviolabile si inalienabile. Papa Ioan al XXIII ì n Pacem in terris afirma cà conditiile exentiale pentru pace sà nt identificate ì n patru precizi exigente ale sufletului uman: adevà rul, justitia, iubirea si libertatea: „ Adevà rul va fi fundamentul pà cii, dacà fiecare individ cu onestitate và lua cunostintà , cà dincolo de drepturile proprii, sà nt si datorii spre ceilalti. Justitia va edifica pacea, dacà fiecare ì n mod concret va respecta drepturile altuia si se va forta sà ì mplineascà propriile datori fatà de ceilalti. Iubira va fi fermentul pà cii, dacà lumea va simti necesità tile celorlalti ca si a lor personal si ì mpà rtà sind cu ceilalti din comora valorilor sale culturale-spirituale-materiale. Astfel libertatea va alimenta pacea si o va consolida prin asumarea responsabilità tii pentru propriile actiunii. Nu se poate solutiona problemele società tii cu urà , incitare si indiferentà fatà de cei neapà rati ì n conditile inumane ale sà racilor. Cum Papi ne ì nvatà Biserica are datoria sà se implice pentru pace. Sà -si epuizeze toate energiile ì n promovarea vietii si a demnità tii persoanei umane. Bisericà autenticà trage inspiratie din HCristos care este Domnul Pà cii. In timpul nasteri lui HCristos, ì ngerii lui Dumnezeu au anuntat Pà storilor zicà nd: „ Và anunt o mare bucurie, cà va fi pentru ì ntreg poporul” (Lc, 2, 2-10). Prin Cristos si ì n Cristos Biserica lui HCristos continuà sà anunte cu mare bucurie ì n toate conditiile de conflict, ì n rà zboi si ì n terorism, Vestea cea Bunà . Astfel Biserica trebuie sà meargà pe aceastà line a planta semnele autentice a unei dezvoltà ri a relationalità tii interumane ì n lumina Evangheliei. Biserica are datoria sa misionarà de a recapitula ì n HCristos toate lucrurile(Ef, 1, 10). Biserica procedeazà ì n mod autentic ì n consolidarea structurii umane prin intermediul dialogului. Rà zboiul, violenta si terorismul sunt semne clare ale pierderii sensului apartenentei si a raporturilor impersonalizate. Este astfel necesar a promova forme integrale de dialog. Terorismul este un pas ì napoi pentru umanitate. In fata difuziunii violentei, rà zboiului si terorismului Biserica lui HCristos are obligativitatea de a gà si modalità tiile indispensabile pentru a convinge cà numai pacea poate contribui la existenta si coabitarea umanità tii. Discursul Preafericitului Daniel ma ì nsufletit ì n mod initial ì nsà identificà nd expresii inoportune ca de exemplul sà nu ne pustiim sufletele prin necredinţă sau prin credinţă rătăcită, trecand la alte culte sau la rà tà citi, mia degenerat un profund gol ì n suflet, sunt propoziti ineficiente si echivalente cu paragraful care i-a ì nvrà sbit mult pe romà ni dupà 1989-cine nu-i ortodox nu-i romà n. Cà parcà Ortodoxia ne consolideazà structura constitutionalà a limbii romà ne- „ Da” , ì nsà , ì n dimensiunea balcanicà – si nu catolicitatea care apartine dimensiunii latine- a cà rui constitutionalitate lingvisticà o avem si o purtà m- cà vorba marilor istorici cà de la Rà m ne tragem… . Bisericà din Romà nia indiferent de confesionalitatea sa are responsabilitatea pastoralà doar de a stimula contemporanii nostri emigranti si cei de a casà de a se comporta bine ì n Occidentul pe care unii ì l vad ì ntru-un „ Infern ì ncarnat” , presupun cà datoria ierarhicà a Bisericii Ortodoxe , care a primit burse de studii, ajutoare financiare si biserici catedrale pentru a se ruga de la cei pe care am ì nteles sunt denominati negativ bunul simt ì i obligà de a se bucurà si multumi Tà rilor, unde, frati nostri romà ni indiferent de crezul lor confesional au fost primiti si multi s-au integrat exceptional. Sigur sà nt si unii care nu au reusit asa de bine s-au au avut si vor avea din pà cate experiente negative, ì nsà consider cà datoria noastrà nu este de a condamna si a crea o imagine ostilà Romà niei. Si pe plan interconfesional dreptul bunului simt ne stimuleazà sà renuntà m la polemici, insulte si incità ri ì ntrucà t Cristos nu s-a nà scut ì n Romà nia cà sà facem atà ta caz si manipulare.
pr. Vasile Orghici