Cristos este speranţa noastră fermă
27.09.2009, Brno (Catholica) - În această dimineaţă Sfântul Părinte a mers cu avionul din Praga în Brno, al doilea oraş ca mărime din Republica Cehă, unde de la 10AM a celebrat Liturghia pe o esplanadă lângă aeroport. Printre miile de persoane prezente s-au aflat şi slovaci, polonezi, austrieci şi germeni. Lecturile au fost în jurul temei speranţei. În predică, Sfântul Părinte a afirmat că „istoria a demonstrat absurdităţile la care se coboară omul atunci când îl exclude pe Dumnezeu din orizontul alegerilor şi acţiunilor sale, şi cât de greu este să se construiască o societate inspirată de valorile bunătăţii, dreptăţii şi fraternităţii, deoarece fiinţa umană este liberă şi libertatea rămâne fragilă”.
„În vremurile moderne, atât credinţa cât şi speranţa […] au fost trimise în sfera privată sau în alte sfere lumeşti”, a spus Papa, „în timp ce în viaţa publică de zi cu zi a fost afirmată încrederea în progresul ştiinţific şi economic. Noi toţi ştim că acest progres este ambiguu: el deschide posibilităţi de bine dar şi de rău. Dezvoltările tehnice şi îmbunătăţirile structurilor sociale sunt importante şi cu siguranţă necesare, dar nu sunt suficiente pentru a garanta binele moral al societăţii. Omul are nevoie să fie eliberat de opresiunile materiale, dar mai în profunzime, el trebuie să fie salvat de relele ce îi afectează spiritul. Şi cine îl poate salva dacă nu Dumnezeu, care este Iubire şi care şi-a revelat chipul ca Tată Atotputernic şi Milostiv în Isus Cristos? Speranţa noastră fermă este de aceea Cristos.”
Papa Benedict a continuat: „Aici, ca şi în alte părţi, mulţi oameni au suferit în secolele trecute pentru că au rămas fideli Evangheliei şi nu şi-au pierdut speranţa; mulţi s-au sacrificat pentru a reda demnitatea omului şi libertatea popoarelor, găsind în adeziunea lor generoasă la Cristos tăria de a construi o nouă umanitate. În societatea zilelor noastre, multe forme de sărăcie se nasc din izolare, din a fi neiubit, din respingerea lui Dumnezeu şi din profunda şi tragica închidere a omului care se crede auto-suficient, iar alteori ceva nesemnificativ şi trecător; în această lume a noastră, care este alienată `când prea multă încredere se pune în proiectele strict omeneşti`, doar Cristos poate să fie speranţa sigură. Acesta este mesajul pe care noi creştinii suntem chemaţi să îl răspândim în fiecare zi, prin mărturia personală.”
La sfârşitul Liturghiei, înainte să rostească antifonul marian Angelus, Papa a spus că Moravia, regiunea în care se află Brno, „este binecuvântată de mai multe sanctuare mariane, vizitate de-a lungul anului de mulţimi de pelerini”. A invocat-o pe Fecioara Maria să „păstreze aprinsă flacăra credinţei în voi toţi, o credinţă hrănită de tradiţii de pietate populară, cu adânci rădăcini în trecut, pe care aveţi dreptul să le conservaţi. Uneori nu poţi să nu observi, cu o oarecare nostalgie, că ritmul vieţii moderne tinde să diminueze unele elemente ale bogatei moşteniri a credinţei. Este important să nu pierdem din vedere idealul exprimat de obiceiurile tradiţionale şi mai ales să menţinem patrimoniul spiritual moştenit de la înaintaşi, să îl păzim şi să îl facem să răspundă nevoilor zilei de azi.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
