Creşte sentimentul pro-vita al poporului polonez (II)

30.07.2008, Roma (Catholica) - Mulţi vorbesc despre avort ca expresie a emancipării feminine, indicându-l printre roadele progresului, dar în Polonia avortul legal a fost impus înainte de nazişti şi apoi de dictatura comunistă. Într-un interviu acordat agenţiei ZENIT, inginerul Antoni Zieba, secretar al Rugăciunii Mondiale pentru Viaţă şi vicepreşedinte al Federaţiei Poloneze a Mişcărilor Pro-Vita, se întreabă de ce ONU şi Uniunea Europeană fac presiuni asupra Poloniei pentru a liberaliza avortul, când este ţara cu cele mai mic număr de întreruperi de sarcină voluntare. Deşi are o legislaţie asemănătoare cu aceea a Spaniei, în această materie, Polonia are un număr foarte scăzut de avorturi. În Spania, în anul 2006 au fost 98.500 de avorturi, adică 270 de avorturi pe zi, în timp ce în Polonia în acelaşi an au fost 360 de avorturi, mai puţin de un avort pe zi. Reproducem interviul în traducerea pr. Mihai Pătraşcu. Astăzi ultima parte.

– În recenta reuniune a Mişcărilor Europene pentru Viaţă desfăşurată la Roma, dumneavoastră aţi propus să se celebreze o zi pentru viaţă care să aibă caracter mondial, exact la 25 martie. Dedicând-o rugăciunii pentru viaţă. Puteţi să ne explicaţi mai bine sensul şi finalitatea propunerii dumneavoastră?
– Rugăciunea este piatra unghiulară a acţiunilor bune. În enciclica sa Evangelium vitae, slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-a a scris că „este urgentă o mare rugăciune pentru viaţă, care să străbată întreaga lume”. Această rugăciune trebuie să fie desfăşurată întregul an dar sunt convins că ziua de 25 martie, sărbătoarea Bunei-Vestiri, a zămislirii lui Isus în trupul Mariei, ar trebui să devină ziua mondială de rugăciune pentru apărarea vieţii.

Ziua vieţii se desfăşoară în diferite ţări, la diferite date. Propun să se facă din ziua de 25 martie ziua mondială de ocrotire a vieţii. Fără a renunţa la ziua vieţii naţionale. Această zi a anului în care în toată lumea se roagă, reflectează şi desfăşoară apostolate pentru ocrotirea necondiţionată a vieţii oricărei persoane, de zămislire până la moartea naturală, poate să reprezinte o zi de unitate pentru toţi militanţii pro-life şi pentru bărbaţii şi femeile de bunăvoinţă.

– Între multele mişcări pentru viaţă a fost ridicată şi propunerea de a cere tuturor ţărilor şi instituţiilor internaţionale să aibă măcar o zi fără avorturi, adică ziua de 25 martie. Care este părerea dumneavoastră în această privinţă?
– Asta este o idee măreaţă. Noi vom susţine această propunere şi vom aduna semnături într-o petiţie care trebuie să fie propusă autorităţilor poloneze cerând sprijinul pentru această propunere atunci când va fi supusă dezbaterii Naţiunilor Unite. A aduna semnături este o ocazie bună pentru a aminti fiecăruia că pruncii încă nenăscuţi sunt fiinţe umane ocrotite de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care la articolul 3 afirmă că „fiecare individ are dreptul la viaţă, la libertate şi la siguranţa persoanei sale”.

– În timp ce în Europa există un avort la fiecare 27 de secunde şi un divorţ la fiecare 30 de secunde, în Polonia avorturile şi divorţurile sunt la minim. Şi totuşi o anumită cultură relativistă, foarte influentă în instituţiile europene exercită presiuni asupra ţării voastre pentru ca să promoveze legislaţii radical-socialiste. Ce ne puteţi spune în această privinţă?
– Polonia este prima ţară din lume care în mod democratic a respins o lege care autoriza avortul şi a introdus o lege care ocroteşte viaţa umană încă de la zămislire. Şi totuşi diferite organizaţii cum ar fi Naţiunile Unite sau Uniunea Europeană fac presiuni asupra Poloniei pentru ca să schimbe propria lege cu privire la avort. Aceste presiuni trezesc obiecţii şi nemulţumire din partea populaţiei, care în clasele mai în vârstă, îşi aminteşte că prima lege în favoarea avortului a fost impusă de nazişti în anul 1943, iar a doua lege despre avort a fost promulgată de dictatura comunistă la 27 aprilie 1956.

Cum se poate cere Poloniei să restaureze o lege favorabilă avortului, impusă de cele mai rele dictaturi din secolul al douăzecilea? Această cerere devine şi mai inacceptabilă dacă ne gândim că cei 15 ani de aplicare a legii în favoarea vieţii a dat rezultate optime. Numărul avorturilor se menţine la un nivel foarte scăzut, 360 în anul 2006. În timp ce în anii `90 numărul de avorturi înregistrate era de 100.000 pe an, în timpul anilor dictaturii comuniste se estimează că numărul total era de peste 600.000 pe an. Sănătatea femeilor însărcinate se îmbunătăţeşte încontinuu, cu o diminuare constantă a morţilor legate de naştere. Mortalitatea infantilă şi numărul avorturilor spontane este în constantă scădere. De ce ar trebui să schimbăm o lege care funcţionează aşa de bine?