LC: Miracolele care se petrec – catolicii şi supranaturalul
09.10.2009, SUA (Catholica) - Articolul „Miracolele care se petrec: catolicii şi supranaturalul” din numărul pe septembrie 2009 al revistei Lumea Catholica, scris de pr. Dwight Longenecker şi tradus de dr. Ecaterina Hanganu, abordează tema fenomenelor religioase paranormale, care ridică adesea multe întrebări: „Oare soarele chiar a dansat la Fatima şi s-a rotit la Medjugorje? Oare Sf. Iosif Copertino şi Sf. Tereza de Avilla au levitat de adevărat? Stigmatele lui Padre Pio au fost miraculoase? Şi chiar avea capacitatea de bilocaţie? Ce se întâmplă de fapt atunci când vizionarii „o văd” pe Fecioara Maria şi „văd” lichefierea sângelui Sf. Ianuarius, sau când oamenii sunt vindecaţi prin relicve sau prin ungere sau prin rugăciuni înălţate la un sfânt demult mort? Oare tilma Sf. Juan Diego poartă cu adevărat o imagine miraculoasă? Oare chiar vorbesc oamenii în limba îngerilor la întâlniri carismatice? Iar chipul Maicii Tereza a apărut pe o pâine, iar al Preasfintei Fecioare pe o clădire; şi Isus chiar a vorbit cu Sf. Faustina la 2000 de ani după moartea şi Învierea Sa?”
„Oare toate aceste miracole (şi multe altele) se întâmplă cu adevărat de-a lungul timpului, şi dacă este aşa, de ce sunt atât de greu de analizat şi explicat? De ce, de exemplu, trupul Sf. Tereza a putrezit, iar al Sf. Bernadeta nu? Dacă Preasfânta Fecioară apare într-adevăr la Medjugorje, atunci de ce evenimentele sunt atât de confuze, contradictorii şi controversate? De ce miracolele se produc mai frecvent în anumite epoci decât în altele? De ce unele relicve au puteri vindecătoare în timp ce altele nu? De ce unii sfinţi primesc stigmate şi viziuni şi poartă dialoguri interioare iar alţii, nu? De ce există oare atât de multe tipuri de evenimente supranaturale – unele absolut uluitoare, iar altele de-a dreptul naive?” Pr. Longenecker arată că „ori de câte ori există o explicaţie naturală pentru un eveniment aparent supranatural, este de preferat aceasta. Aceasta nu înseamnă să respingem însă posibilitatea miracolelor… Atitudinea Bisericii Catolice în faţa fenomenelor stranii este cultivarea unui fel de curiozitate sceptică, dar cu deschidere faţă de orice posibilitate – adică să nu fim nici creduli, nici cinic de neîncrezători”.
În continuare el prezintă cinci categorii în care se pot încadra explicaţiile faptelor neobişnuite: „Prima explicaţie este pur şi simplu existenţa unei greşeli oneste… Oamenii trăiesc o experienţă pe care nu o înţeleg şi trag concluzia că a fost implicat supranaturalul. Este vorba pur şi simplu de o greşeală”. Există apoi „posibilitatea unei fraude. Se cunosc situaţii în care şarlatani lipsiţi de scrupule au `fabricat` vindecări miraculoase şi minuni supranaturale ca să inducă publicul în eroare”. A treia categorie de explicaţii naturale s-ar putea numi „proiecţie mentală”. „În acest caz, lucrurile inexplicabile se produc într-adevăr, dar cauza e dorinţa individului pentru ca un anume lucru să se petreacă şi proiectarea dorinţelor în lumea exterioară… Unele vindecări şi fenomene la întâlnirile carismatice de genul `răpirilor în Duh` intră în această categorie”.
„A patra explicaţie posibilă ne duce mai departe spre supranatural şi ar putea fi numită `transcendenţă religioasă`. În acest caz, un individ sau un grup de indivizi intră într-o stare de conştienţă înalt transcendentă şi devin astfel canal sau locaţie pentru manifestarea unei intervenţii supranaturale… Această categorie de experienţe supranaturale sunt în parte datorate unor fenomene naturale, dar peste care se suprapune un contact supranatural real. Contactul omului cu supranaturalul nu vine în mod necesar de la Dumnezeu. Ceea ce se întâmplă poate fi de origine diabolică”. În fine, „în ultima categorie intră evenimentele autentic şi total supranaturale. Există două tipuri: divin şi demonic. Aceste evenimente nu prezintă o componentă naturală şi pot fi explicate numai prin intervenţia directă a unei forţe spirituale din afară. Aceste intervenţii supranaturale pot fi diabolice, angelice, prin mijlocirea sfinţilor sau printr-un act direct al lui Dumnezeu”.
Pr. Longenecker mai atrage atenţia asupra tentaţiei de a folosi faptele supranaturale pentru a convinge oamenii de adevărul credinţei catolice. „A folosi întâmplări stranii ca să convingi oamenii de adevărul credinţei catolice este un demers lipsit de înţelepciune şi pentru că abate atenţia de la problemele cu adevărat importante. Fenomenele supranaturale din vieţile sfinţilor nu reprezintă nucleul vital al credinţei catolice. Poţi să fii un bun catolic şi să nu crezi în incoruptibilitatea trupului Sf. Bernadeta sau în zborul Sf. Iosif Copertino. Mai mult, chiar dacă persoana pe care o evanghelizezi este interesată de relatări despre miracole, acestea îi pot abate atenţia de la ceea ce trebuie să discutaţi cu adevărat. Ba încă şi mai rău, dacă te concentrezi asupra fenomenelor supranaturale, nici tu nu mai eşti atent la ceea ce este important în propria ta credinţă. Iar dacă diavolul poate să te abată de la adevăratul cult şi să te facă obsedat de stigmate, miracole euharistice sau de dilema dacă Papa a pus sau nu Rusia sub ocrotirea Preasfintei Fecioare, înseamnă că te-a adus exact unde a dorit”.
