LC: Bateţi şi vi se va deschide (dacă menţineţi tradiţia)
26.10.2009, Roma (Catholica) - În contextul recentului anunţ public, din data de 20 octombrie 2009, privind constituţia apostolică pe care Papa Benedict al XVI-lea se pregăteşte să o publice, prin care va reglementa migrările colective din anglicanism la catolicism, numărul pe luna octombrie 2009 al revistei Lumea Catholica ne propune, sub titlul „Bateţi şi vi se va deschide (dacă menţineţi tradiţia)”, un material pe această temă semnat de vaticanistul Sandro Magister, însoţit de declaraţia comună dată la Londra la 20 octombrie de primatul Bisericii Catolice din Anglia şi Ţara Galilor, respectiv primatul Comuniunii Anglicane, precum şi de prezentarea contextului din nota publicată în aceeaşi zi de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei.
Sandro Magister remarcă noutatea faptului ca Arhiepiscopii catolic şi anglican: primatul Bisericii Catolice din Anglia şi Ţara Galilor, Arhiepiscopul Vincent G. Nichols, şi primatul Comuniunii Anglicane, Arhiepiscopul Rowan Williams, să dea o declaraţie comună. „Atunci când cineva trece de la o confesiune creştină la alta, te aştepţi la supărare şi la uşi trântite. Dar acum tranziţia pare a avea binecuvântarea ambelor părţi. Armonia pe care o vedem ne face să ne gândim cât de aproape ar fi fost reconcilierea dintre Biserica Catolică şi Comuniunea Anglicană dacă aceasta din urmă nu ar fi permis accesul la preoţie şi episcopat pentru femei şi pentru homosexualii activi. Din momentul în care constituţia apostolică va fi publicată, parohiile şi Diecezele anglicane care în ultimii ani au bătut la poarta Romei pentru primirea în Biserica Catolică – din Marea Britanie până în SUA, din Australia până în alte ţări – vor putea să o facă mai uşor, în modurile indicate de document”.
„Preoţii şi Episcopii, chiar şi căsătoriţi”, explică vaticanistul, „vor putea să primească hirotonirea şi să reia slujirea ca preoţi. Comunităţile lor vor fi structurate în `Ordinariate personale`, conduse de Episcopi care nu sunt căsătoriţi, ci celibatari (în mod similar Bisericilor Răsăritene, inclusiv catolice, unde preoţii pot fi căsătoriţi, dar Episcopii nu). Slujbele lor vor continua să urmeze cărţile liturgice anglicane, având în vedere marea similitudine cu cărţile liturgice catolice. Conform estimărilor, pe lista de aşteptare ar fi aproximativ patruzeci de Episcopi şi sute de preoţi, alături de comunităţile lor. Marele test al convertirii va fi acceptarea primatului papal şi acceptarea învăţăturii exprimate în Catehismul Bisericii Catolice. Majoritatea comunităţilor care se pregătesc să intre în Biserica Catolică fac parte din aripa tradiţionalistă a Comuniunii Anglicane”.
Congregaţia pentru Doctrina Credinţei arată faptul că „Încă din secolul al XVI-lea, când regele Henric al VIII-lea a declarat independenţa Bisericii din Anglia faţă de autoritatea Papei, Biserica din Anglia a creat propriile viziuni doctrinale, uzanţe liturgice şi practici pastorale, încorporând adesea idei din Reforma care a avut loc pe continentul european, dar că „în decursul celor peste 450 de ani ai istoriei Comuniunii Anglicane, „problema reunirii dintre anglicani şi catolici nu a fost pusă deoparte niciodată… Între timp, mulţi anglicani au intrat individual în comuniunea deplină cu Biserica Catolică. Uneori au intrat şi grupuri de anglicani, păstrând o anumită structură de grup… În acest context, Ordinariatele personale instituite conform constituţiei apostolice amintite mai sus pot fi văzute ca un pas înainte spre realizarea aspiraţiei pentru unirea deplină şi vizibilă în unica Biserică, conform unuia dintre scopurile principale ale mişcării ecumenice”.
