Petru Venerabilul, un model pentru călugări şi creştini
15.10.2009, Vatican (Catholica) - În epoca noastră caracterizată de un ritm frenetic, lipsă de comunicare şi conflicte, exemplul lui Petru Venerabilul este un model bun, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea în cadrul audienţei generale de miercuri, 14 octombrie 2009, din Piaţa San Pietro. Acest abate de Cluny, născut pe la sfârşitul secolului al XI-lea, este „un exemplu şi pentru călugării şi creştinii din timpurile noastre”, a spus Sfântul Părinte.
„Mărturia lui ne invită să ştim să unim iubirea faţă de Dumnezeu cu iubirea faţă de aproapele şi să nu încetăm să reînnodăm raporturi de fraternitate şi de reconciliere”. Episcopul Romei a citat câteva dintre scrierile abatelui, inclusiv această regulă de viaţă: „De la un om se va putea obţine mai mult tolerându-l, decât supărându-l cu plângeri”. Papa a menţionat cu Petru Venerabilul a folosit „simţul măsurii”, generozitatea şi realismul pentru a păstra „o linişte obişnuită”, în timp ce trebuia „să se descurce printre cei puternici şi nobili care înconjurau Cluny”.
Cu o observaţie care se poate aplica Sinodului pentru Africa ce se desfăşoară în Vatican, Papa Benedict al XVI-lea a remarcat la Petru un „simţ eclezial viu”. „Petru Venerabilul afirma că evenimentele poporului creştin trebuie să fie simţite în `intimitatea inimii` de cei care se numără printre mădularele trupului lui Cristos”, a arătat Papa. „Şi [Petru] a adăugat: `Nu este alimentat de spiritul lui Cristos cel care nu simte rănile trupului lui Cristos”, oriunde s-ar produce ele”. Sfântul Părinte a menţionat „grija şi preocuparea” abatelui „şi faţă de cei care erau în afara Bisericii, îndeosebi faţă de evrei şi musulmani: pentru a favoriza cunoaşterea acestora din urmă, s-a îngrijit de traducerea Coranului”.
Papa Benedict al XVI-lea a afirmat că Petru Venerabilul este „un mare exemplu de sfinţenie monastică” şi a recomandat un mod de viaţă pătruns „de iubire profundă faţă de Dumnezeu şi de iubire faţă de alţii, o iubire care se exprimă în deschiderea sinceră faţă de aproapele, în iertare şi în căutarea păcii”. „Am putea spune, încheind, că dacă acest stil de viaţă, unit cu munca zilnică, constituie, pentru sfântul Benedict, idealul călugărului, el ne priveşte şi pe noi toţi, poate să fie în mare măsură stilul de viaţă al creştinului care doreşte să devină discipol autentic al lui Cristos, caracterizat tocmai de adeziune tenace la el, de umilinţă, de hărnicie şi de capacitatea de iertare şi de pace”.
