Cardinalul Tukson deplânge politicile Africii privind familia

15.10.2009, Vatican (Catholica) - Atacurile din Africa asupra căsătoriei şi familiei pot fi caracterizate ca „sălbatice”, consideră relatorul general al Sinodului ce se desfăşoară actualmente în Vatican. Cardinalul Peter Turkson, din Ghana, a susţinut aceasta în „Relatio post disceptationem” (raportul de după discuţii) de marţi. Raportul are 23 de secţiuni ce sintetizează cele 195 de intervenţii de până acum. Papa Benedict a luat parte la prezentarea raportului.

„Mulţi părinţi sinodali au deplâns soarta familiei din Africa: distrugerea ideii autentice de căsătorie şi noţiunea sănătoasă de familie”, a spus Cardinalul. Participanţii la Sinod au susţinut în cor că instituţia familiei „este serios ameninţată de instabilitate şi dizolvare” datorită multor factori, printre care sărăcia, conflictele, aşa numitele credinţe şi practici tradiţionale, inclusiv vrăjitoria, şi boli, în special malaria şi SIDA”. „Dar părinţii sinodali au descris şi atacarea cu sălbăticie a familiei şi căsătoriei de către forţe din afara Africii.” Cardinalul a arătat că pericolele vin atât dinspre ideologiile periculoase, cât şi dinspre stilurile de viaţă „alternative”. A subliniat în special ideologia privind sexul, noua „etică sexuală globală” şi ingineria genetică, activitatea organizaţiilor Planned Parenthood şi Reproductive Health Education, sterilizarea şi „căsătoriile” între persoane de acelaşi sex.

Cardinalul Turkson a mai spus că părinţii sinodali consideră că este o prioritate pentru Biserica din Africa reabilitarea familiei africane. „Toate culturile africane au mare stimă pentru familie, iar Biserica din Africa se defineşte pe sine ca `Biserica Familie a lui Dumnezeu`, o expresie consacrată de Sinodul precedent, dar care va fi suplimentar îmbogăţită oferindu-se `Familiei` o solidă temelie antropologică creştină, capabilă să îşi manifeste identitatea şi să se deschidă faţă de dimensiunea universală a Bisericii.” Sinodul „a denunţat cu vigoare ideologia şi programele internaţionale ce sunt impuse Africii sub false pretexte sau cu condiţionarea asistenţei în dezvoltare.” Este nevoie de „persoane competente” care să fie pregătite pentru a „forma asociaţii de familii catolice şi alte mişcări laice care să apere interesele familiei şi să se implice în dezbaterile publice”. Trebuie subliniată ideea de familie ca „biserică domestică” şi faptul că ea este „locul prim pentru educaţia la iubire, reconciliere, dreptate şi pace. În acest fel, familiile creştine vor deveni o temelie solidă pentru comunităţile ecleziale, care vor schimba la rândul lor `comunităţile-familii` în adevărate şcoli de evanghelizare.”