Oamenii de ştiinţă de astăzi au nevoie de sentimentul de uimire
02.11.2009, Vatican (Catholica) - Modernitatea ar beneficia de pe urma sentimentului de veneraţie care i-a inspirat pe părinţii ştiinţelor moderne, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea în ziua de vineri, 30 octombrie 2009, când s-a adresat unui grup care participă la un congres de două zile organizat în Anul Internaţional al Astronomiei. „Această celebrare… ne invită să analizăm imensul progres al cunoaşterii ştiinţifice în epoca modernă şi, în mod particular, să ne întoarcem privirea din nou spre ceruri cu un spirit de uimire, contemplare şi angajament în căutarea adevărului, oriunde s-ar găsi”, a spus Sfântul Părinte.
Anul Internaţional al Astronomiei a fost convocat de UNESCO în amintirea celei de-a 400-a aniversări a primei folosiri a telescopului de către Galileo Galilei. Sfântul Părinte a arătat că celebrarea coincide şi cu recenta inaugurare a noului sediu al Observatorului Vaticanului. Sâmbătă, participanţii la congres au vizitat Observatorul inaugurat oficial de Papa luna trecută. Sfântul Părinte a sugerat că Anul Internaţional al Astronomiei trebuie să ajute la „a recupera pentru oamenii din întreaga lume extraordinara uimire care a caracterizat epoca marilor descoperiri din secolul al XVI-lea”. „Mă gândesc, de exemplu, la bucuria simţită de oamenii de ştiinţă de la Colegiul Roman, care la doar câţiva paşi de aici au realizat observaţiile şi calculele care au condus la adoptarea în lumea întreagă a calendarului gregorian”.
„În acelaşi timp”, a adăugat Sfântul Părinte, „marii oameni de ştiinţă din epoca descoperirilor ne amintesc că adevărata cunoaştere este orientată întotdeauna către înţelepciune, şi, în loc să restricţioneze ochii minţii, ne invită să ne ridicăm privirea către tărâmul mai înalt al spiritului”. „Cunoaşterea, într-un cuvânt, trebuie să fie înţeleasă şi urmărită în toată amploarea ei eliberatoare”, a afirmat Episcopul Romei. „Poate cu siguranţă să fie redusă la calcule şi experimente, totuşi, dacă aspiră să fie înţelepciune, capabilă să călăuzească omul în lumina începuturilor sale şi a scopului său ultim, trebuie să se angajeze în căutarea acelui adevăr ultim care, deşi se află mereu dincolo de înţelegerea noastră completă, este cheia către fericirea şi libertatea noastră autentică, măsura adevăratei noastre umanităţi, şi criteriul pentru o relaţie corectă cu lumea materială şi cu fraţii noştri din marea familie umană”.
Papa Benedict al XVI-lea a reflectat asupra faptului că „nici noi, nici pământul pe care stăm, nu se află în centrul universului nostru. Cu toate acestea, căutând să răspundem la provocările acestui An – de a ne ridica ochii spre ceruri pentru a redescoperi locul nostru în univers – cum putem să nu fim cuprinşi în uimirea exprimată de psalmist cu atât de mult timp în urmă? […] `Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?`” „Speranţa mea este aceea că uimirea şi exaltarea care trebuie să fie roadele acestui An Internaţional al Astronomiei vor conduce dincolo de contemplarea minunilor creaţiei la contemplarea Creatorului”, a concluzionat Pontiful, „şi a acelei Iubiri care este motivul ce stă la baza creaţiei Lui – Iubirea care, în cuvintele lui Dante Alighieri, `mişcă soarele şi celelalte stele`”.
