Să-l căutăm pe Cristos în semenii noştri de orice confesiune
20.01.2010, Iaşi (Catholica) - A doua zi din cadrul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor de la Iaşi a fost celebrată în parohia Sfântul Anton, marţi, 19 ianuarie 2010, la ora 17. Tema zilei a fost: A da mărturie împărtăşind experienţele noastre; „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?” (Luca 24,17). Celebrarea a fost prezidată de pr. Alois Farţadi, paroh al comunităţii Sfântul Anton din Iaşi, care a îndemnat la dialog pentru a putea predica pe Cristos lumii care ne înconjoară. A amintit şi faptul că celebrarea Paştelui la aceeaşi dată, anul acesta, de către catolici şi ortodocşi, poate fi un semn de speranţă pentru unitate.
Au participat şi preoţi din parohii şi congregaţii religioase din Iaşi, persoane consacrate şi numeroşi credincioşi, atât catolici, cât şi ortodocşi. Momentele de rugăciune i-au unit pe toţi în reculegere şi meditaţie, fiind călăuziţi de lecturile biblice din Ieremia 1,4-10, Psalmul 97 şi Luca 24,13-17, şi de cuvântul de învăţătură care a fost ţinut de pr. Petru Sescu. Cristos înviat din morţi caută mărturisitori, caută creştini adevăraţi, ucenici, care să îl proclame şi să dea mărturie despre adevărul fundamental al credinţei noastre, învierea. Acesta este şi scopul acestei Săptămâni de rugăciune, de aceea trebuie să învăţăm din experienţele lui Paul, Ieremia, ale ucenicilor de la Emaus. Acest drum, la prima vedere, apare ca un drum al dezolării sufleteşti, dar pentru evanghelistul Luca a merge spre Emaus înseamnă a împlini voinţa lui Dumnezeu.
Părintele predicator i-a îndemnat pe cei prezenţi să dea mărturie despre adevăr, care de cele mai multe ori înseamnă să şi suferi, să nu fii înţeles, să-ţi faci duşmani. De aceea, drumul spre unitate este un drum greoi. Trebuie să avem în vedere că pe Cristos trebuie să-l căutăm în lucrurile obişnuite, nu trebuie să umblăm după minuni, să-l căutăm în semenii noştri, indiferent cum face cruce fiecare, cărei confesiuni aparţine şi astfel prin credinţa noastră să recunoaştem pe faţa celuilalt faţa lui Cristos, pentru că toţi am fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Biserica ne învaţă că trebuie să fim înflăcăraţi pentru cauza lui Cristos şi trebuie să ducem la îndeplinire misiunea pe care Isus ne-a lăsat-o, aceea de a da mărturie despre iubire, care este porunca cea mai mare din Lege, să fim martori ai învierii.
Legături
Imagini
Consider inspirat indemnul parintelui predicator la unitate. Cu adevarat, pana nu vom accepta ca Isus nu poate fi limitat confesional, pana nu-i vom recunoaste dreptul celuilalt, diferit de noi, de a trai cu Cristos, unitatea va ramane o utopie. Pentru aceasta, e nevoie de deschidere, de ascultare inainte de critica, de dialog si de manifestari comune bazate pe lucrurile in care credem si umblam la fel. Doar asa, vom constata uimiti ca intre iubitorii de Cristos, chiar si intre cei care aparent au traditii total distincte, e un imens teritoriu comun si ca multitudinea randuielilor, adaptate specificului denominational, etnic, socio-cultural, e expresie a bogatiei Aceleiasi Unice Sfinte Biserici, care-i incorporeaza pe toti cei ce cauta, gasesc si marturisesc mantuirea prin Calea numita Cristos! Pace tuturor!