Un glas neascultat în Ţara Sfântă (II)
04.03.2010, Roma (Catholica) - Vă oferim partea a doua şi ultima a interviului luat Mons. Fouad Twal, Patriarh latin de Ierusalim, de către programul de televiziune „Where God Weeps” de la Catholic Radio and Television Network (CRTN), în colaborare cu Kirche in Not, apărut pe Ercis.ro.
– Creştinii se află în mijlocul extremiştilor musulmani şi al extremiştilor sionişti. Unde se plasează creştinii? Există un răspândit simţ de agresivitate faţă de comunităţile creştine din partea ambelor părţi?
– Sunt convins că situaţia dramatică trebuie să ne ducă din nou la Evanghelie, la a o lua serios în considerare. În Evanghelie Domnul ne spune: „Dacă vrea cineva să vină după mine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze”. Aceasta este „pâinea noastră cea de toate zilele”: să purtăm crucea chiar în locurile în care El a purtat-o. Şi ca creştini, şi ca minoritate, faptul că această cruce vine de la evrei, de la musulmani sau de la noi înşine, nu contează. Nu putem trăi în Ţara Sfântă, nu putem iubi Ţara Sfântă, nu putem munci în Ţara Sfântă fără a lua asupra noastră crucea.
Deci situaţia de duce din nou literalmente la Evanghelie. Dar în acelaşi timp, în Evanghelie, Domnul ne spune: „Nu te teme, eu sunt cu tine”. Pentru aceasta, entuziasmul nostru, bucuria noastră de a trăi, de a munci, de a evangheliza, de a duce înainte activităţile noastre pastorale, nu depinde de bucuria situaţiei politice – fie că guvernul este cu noi sau împotriva noastră. Bucuria noastră de a trăi, a munci, a ne ruga, vine dintr-un alt izvor: de la Domnul, de la puterea Lui, de la iubirea Lui, de la iertarea Lui.
– Aţi spus că arabii creştini sunt ca o punte între Orient şi Occident. Ce rol au creştinii în acest context?
– Înainte de toate, trebuie să menţinem şi să respectăm identitatea noastră de arabi şi de creştini. Nu putem uita această identitate. Ca arabi avem aceleaşi tradiţii, aceeaşi limbă şi avem aceeaşi abordare a musulmanilor. Putem vorbi cu ei. Ne simţim mai arabi noi decât ei. Arabii existau cu multe secole înainte de venirea islamului în Orientul Mijlociu şi suntem mândri că ne putem numi arabi care provin din deşert. Eu spun asta cu plăcere şi nu îmi creează probleme.
În acelaşi timp suntem creştini şi avem o cultură, o cultură creştină şi o cultură occidentală, şi putem şi trebuie să fim un element de moderaţie, un factor de reconciliere, un factor sau o punte între cele două popoare în conflict. Problema este dacă comunitatea internaţională ne acceptă sau ne consideră în acest sens. Prea des suntem uitaţi. Se iau decizii cu privire la Orientul Mijlociu adesea fără a se gândi la această mică minoritate creştină prezentă în zonă. Şi adesea noi plătim preţul deciziilor lor pentru că nimeni nu ia în considerare prezenţa noastră, strânsă între majoritatea musulmană şi majoritatea israeliană.
– Dacă aţi putea face un apel la catolici, ce aţi cere pentru creştinii din Ţara Sfântă?
– Este simplu: un apel la trei lucruri. Rugăciune: cerem Bisericii din toată lumea, comunităţilor, preoţilor şi credincioşilor, să se roage pentru pace în Ţara Sfântă, pentru ca noi să continuăm să credem în forţa rugăciunii. Domnul a spus: vă dau pacea mea. Pacea pe care lumea şi politicienii nu o pot da, sau pe care probabil nu vor să o dea. Pe aceea numai El ne-o dă. Această pace înseamnă seninătate, credinţă, iubire şi respect faţă de toţi. Aşadar, primul lucru este rugăciunea. Al doilea este proiectul: să fie demarat un proiect social, religios sau cultural. Se pot adopta şcolile, seminariştii sau Patriarhia. Se poate şi trebuie să se acorde ajutor.
Şi ultimul lucru este presiunea asupra guvernelor pentru ca să se facă pace. Avem nevoie de aceasta, mai mult decât de orice alt lucru. Avem nevoie de pace; de o strategie care să conducă la eliminarea posturilor de blocaj şi a zidului, şi la a trăi în pace cu toţi. Dorim să spunem cu claritate tuturor că prin arme, ziduri şi posturi de blocaj nu va fi pace şi nu va fi siguranţă. Pacea şi siguranţa ori sunt pentru toţi ori nu vor putea fi pentru nimeni. Nici un popor, nici israelienii, nici palestinienii, nu pot avea o siguranţă sau o pace unilaterală. Ori vor avea pace şi siguranţă ambele, ori vor continua să se ucidă reciproc într-o spirală a violenţei care nu se va termina niciodată. Şi noi nu dorim aceasta. Dorim pace şi siguranţă pentru toţi: evrei, musulmani şi creştini.
