Suferinţele sunt ocazie de convertire
07.03.2010, Vatican (Catholica) - În cea de a treia Duminică a Postului Mare, pornind de la pasajul evanghelic care relatează despre ordinul lui Ponţiu Pilat de a fi ucişi câţiva galileeni în Templu, şi despre prăbuşirea unui turn peste nişte trecători, Papa a spus că Dumnezeu este bun şi nu poate dori răul, deşi în planul Său de iubire, El permite uneori ca fiii Săi să fie încercaţi prin suferinţă pentru a-i conduce la un bine mai mare. Papa Benedict al XVI-lea a reflectat asupra misterului suferinţei când s-a adresat mulţimii adunate în Piaţa San Pietro pentru rugăciunea Angelus de la amiază.
Iubiţi fraţi şi surori,
Liturghia din această a treia Duminică a Postului Mare ne prezintă tema convertirii. În prima lectură, luată din Cartea Ieşirii, Moise, în timp ce paşte turma, vede un rug arzând, care nu se consumă. Se apropie pentru a observa această minune, când o voce îl cheamă pe nume şi, invitându-l să ia aminte la nevrednicia sa, îi porunceşte să se descalţe de sandale, pentru că acel loc este sfânt. „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău – îi spune vocea – Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacob”; şi adaugă: „Eu sunt cel ce sunt!” (Ieşire 3,6a.14). Dumnezeu se manifestă în diferite feluri şi în viaţa fiecăruia dintre noi. Pentru a putea recunoaşte prezenţa Sa, este însă necesar să ne apropiem de El conştienţi de mizeria noastră şi cu profund respect. Altfel ne arătăm incapabili să-l întâlnim şi să intrăm în comuniune cu El. Aşa cum scrie apostolul Pavel, şi această întâmplare este relatată pentru avertizarea noastră: ea ne aminteşte că Dumnezeu se revelează nu la cei pătrunşi de suficienţă şi de uşurătate, ci celui care este sărac şi smerit în faţa Lui.
În fragmentul Evangheliei de astăzi, Isus este interpelat de anumite fapte de doliu: uciderea, în interiorul templului, a unor galileeni din ordinul lui Ponţiu Pilat şi căderea unui turn peste trecători (cf. Luca 13,1-5). În faţa concluziei uşoare de a considera răul ca un efect al pedepsei dumnezeieşti, Isus restituie adevărata imagine a lui Dumnezeu, care este bun şi nu poate să voiască răul, şi atrăgând atenţia asupra gândirii că necazurile ar fi un efect imediat al păcatelor personale ale celui care le suferă, spune: „Credeţi că acei galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi galileenii, fiindcă au suferit acestea? Nu, zic vouă; dar dacă nu vă veţi converti, toţi veţi pieri la fel” (Luca 13,2-3).
Isus invită la a face o lectură diferită a acelor fapte, aşezându-le în perspectiva convertirii; necazurile, evenimentele de doliu nu trebuie să trezească în noi curiozitate sau căutarea unor presupuşi vinovaţi, ci trebuie să reprezinte ocazii pentru a reflecta, pentru a învinge iluzia că am putea trăi fără Dumnezeu, şi pentru a întări, cu ajutorul Domnului, angajamentul de a ne schimba viaţa. În faţa păcatului, Dumnezeu se revelează plin milostivire şi nu uită să cheme păcătoşii să evite răul, să crească în iubirea Sa şi să ajute în mod concret aproapele în nevoie, pentru a trăi bucuria harului şi a nu merge spre moartea veşnică. Dar posibilitatea de convertire cere ca să învăţăm să citim faptele vieţii din perspectiva credinţei, însufleţiţi adică de sfânta frică de Dumnezeu. În prezenţa suferinţelor şi a doliului, adevărata înţelepciune este a se lăsa interpelaţi de precaritatea existenţei şi a citi istoria umană cu ochii lui Dumnezeu, care, voind întotdeauna şi numai binele fiilor Săi, pentru un plan de nepătruns al iubirii Sale, câteodată permite să fie încercaţi de durere pentru a-i conduce spre un bine mai mare.
Iubiţi prieteni, să o rugăm pe Preasfânta Maria, care ne însoţeşte în itinerariul Postului Mare, să ajute pe fiecare creştin să se întoarcă la Domnul cu toată inima. Să susţină decizia fermă de a renunţa la rău şi de a accepta cu credinţă voinţa lui Dumnezeu în viaţa noastră.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
