Momente de comuniune între păstorii din Bucureşti
10.03.2010, Bucureşti (Catholica) - Preoţii şi călugării romano-catolici din Bucureşti au avut bucuria de a se întâlni pentru tradiţionala oră de rugăciune lunară împreună cu Episcopii Arhidiecezei de Bucureşti, IPS Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit, şi PS Cornel Damian, Episcop auxiliar, în sediul Asociaţiei Caritas Bucureşti, în ziua de miercuri, 10 martie 2010. Gazda întâlnirii a fost pr. Alexandru Cobzaru, directorul Asociaţiei Caritas Bucureşti. Înainte de a-l urma în rugăciune pe Cristos pe drumul crucii, Episcopii împreună cu preoţii şi-au readus aminte de ziua hirotonirii personale, călăuziţi fiind de meditaţia despre preoţie a pr. Alexandru, aflăm de pe ARCB.ro.
„Să ne amintim scena ordinaţiunii noastre! În acea zi, un tânăr student teolog, apăsat de sentimentul propriei slăbiciuni şi nedemnităţi, s-a aruncat la pământ în faţa Episcopului, reprezentantul Pontifului veşnic, şi-a plecat capul la impunerea mâinilor Episcopului care-l consacră. În acel moment, Sfântul Duh s-a coborât asupra lui şi Tatăl ceresc a putut contempla cu o privire de o plăcere inefabilă noul preot, imagine vie a Fiului său preaiubit”. Pr. Alexandru a punctat trei aspecte ale asemănării preotului cu Cristos: preotul este ales aşa cum Cristos a fost ales de Tatăl: „Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi” (Ioan 15,16); preotul se identifică cu Cristos datorită puterii cu care este investit; şi preotul este împărţitorul legitim al darurilor şi milostivirii lui Isus. A urmat rugăciunea Căii Sfintei Cruci, în care s-au folosit textele de la celebrarea de la Colosseum a Papei Benedict al XVI-lea, texte pregătite de Cardinalul Angelo Comastri. Rugăciunile de la fiecare staţiune au avut presărate cuvinte din Sfânta Scriptură cu ajutorul cărora preoţii au intrat în atmosfera Calvarului: Isus, omul durerilor, umilit, părăsit, batjocorit, scuipat, împins, bătut, insultat, lovit, răstignit şi mort pe cruce.
La sfârşit, IPS Ioan Robu a adresat un îndemn şi o rugăminte preoţilor, la a-l face mai cunoscut şi iubit de către credincioşi pe Mons. Vladimir Ghika, vorbind despre viaţa, despre scrierile sale în predici şi cateheze, dând exemple din viaţa Monseniorului şi dăruind cărţi despre el. Vorbind despre Simpozionul dedicat personalităţii Monseniorului Vladimir Ghika, martir în România, organizat la Academia Română, la 4 martie 2010, Arhiepiscopul Ioan a spus că tot evenimentul de la Academie nu ar fi putut avea loc fără angajarea doamnei cercetător Lucia Teodor, care după ce a citit cartea despre Monseniorul Ghika, Memoria tăcerilor, a spus că ea, ca româncă ortodoxă, trebuie să facă ceva pentru Monseniorul, un preot catolic – iniţial creştin ortodox -, pentru cunoaşterea şi cinstirea lui ca martir al credinţei.



