Prin Înviere, Cristos ne îndreaptă paşii spre împărăţia Tatălui
03.04.2010, Blaj (Catholica) - „Purificaţi de lungul parcurs al Postului Mare, după ce ne-am dezbrăcat de omul cel vechi prin mărturisire şi iertarea obţinută în taina sfintei Spovezi şi de asemenea, după ce L-am însoţit pe Isus cu gândul şi cu sufletul în patimile şi moartea Sa de pe cruce, participând la slujbele Bisericii, astăzi ne regăsim toţi credincioşii împreună pentru a lua lumină şi pentru a-L întâlni şi primi pe Cel pe care Îl iubim”, ne spune PF Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, în Pastorala sa de Paşti din acest an.
„În acest an aş dori să medităm împreună asupra experienţei apostolilor şi a femeilor mironosiţe, care s-au învrednicit să-L însoţească pe Mântuitorul în timpul vieţii Sale pământeşti şi mai apoi să-L întâlnească viu, după glorioasa Sa înviere din morţi. Ei sunt cei care au dat mărturie despre aceasta şi pe cuvântul lor devenit Scriptură se sprijină, ca pe un fundament de neclintit, credinţa noastră… În acest parcurs spiritual, pornim de la mărturia pe care evanghelistul Ioan o dă în Evanghelia sa din capitolul 20, în care ucenicul iubit de Isus consemnează experienţa sa referitoare la Învierea lui Isus, pe cea a Mariei Magdalena şi pe cea a celor doisprezece Apostoli care erau împreună ascunşi de frica iudeilor. Aşadar, este vorba de două tipologii ale experienţei personale şi una a celei comunitare”.
Reamintind experienţa lui Ioan şi a Mariei Magdalena, PF Lucian continuă: „Tema lacrimilor este prezentă atât în textul nostru prin întrebările repetate adresate Mariei de către îngeri şi de către Isus: ‘Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?’, cât şi în viaţa personală şi comunitară a fiecăruia dintre noi. Au plâns înaintaşii noştri văzând grelele încercări care s-au abătut asupra ţării, poporului şi Bisericii noastre şi plâng şi astăzi atâtea comunităţi parohiale şi noi împreună cu ele, văzând nedreptăţile care ni se fac şi mai ales lipsa de virtuţi umane şi creştine în cei la care ne-am aştepta să le aibă. Plâng şi astăzi atâţia părinţi care suferă, atât din cauza grelelor condiţii cauzate de criza economică, cât şi din cauza fiilor, rudeniilor sau cunoscuţilor, atunci când constată că pierd sensul vieţii, căutându-şi împlinirea acolo unde nu o pot găsi. Ne amintim însă de mângâietoarele cuvinte… ale cărţii Apocalipsei: Domnul ‘va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut'”.
„Maria Magdalena reprezintă căutarea lui Dumnezeu, prezentă în atitudinea atâtor bărbaţi şi femei din Vechiul Testament şi de asemenea, acea parte a omenirii de azi care este în lacrimi deoarece este fără Dumnezeu, însă nu încetează să Îl caute, chiar dacă nu-L găsesc. Mulţi dintre semenii noştri Îl caută pe Dumnezeu acolo unde El nu se află, la mormântul gol, în nostalgia trecutului, sau în acele activităţi pur umane care nu le permit recunoaşterea Lui în misterul vieţii prezente şi în actualizarea ei prin iubirea frăţească. Alţii Îl caută pe Domnul în modelele umane ale eficienţei, succesului, puterii şi plăcerii, dar nu-L găsesc, pentru că acestea nu sunt izvoare care să sature setea şi să potolească dorul înscris de Creator în însăşi natura umană. Este admirabilă atitudinea Mântuitorului care nu se supără de neştiinţa Mariei şi a căutărilor ei, ci prin Învierea Lui, vine să corecteze căutările noastre, folosindu-se de ceea ce este pozitiv în ele, pentru a ne îndrepta paşii spre Tatăl ceresc şi împărăţia Lui”.
