Cardinalul Mindszenty, un martir al timpurilor noastre
11.05.2010, Roma (Catholica) - „Cardinalul Mindszenty a rămas cu Cristos, în iubirea Tatălui, unit cu El şi în timpul suferinţei, torturii, închisorii, solitudinii şi al tăcerii”, a afirmat Cardinalul Franc Rode la Liturghia oficiată în biserica Santo Stefano Rotondo din Roma cu ocazia împlinirii a 35 de ani de la moartea Cardinalului Arhiepiscop primat al Ungariei. Prefectul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică a amintit că slujitorul lui Dumnezeu Jozsef Mindszenty „şi-a consumat întreaga viaţă, cu acea conştiinţă care provenea din uniune neîncetată cu Domnul său, în lupta pentru libertatea Bisericii în faţa totalitarismelor secolul al XX-lea, începând de la nazism până la comunism”.
În acest moment comemorativ, figura Cardinalului Mindszenty ne întâmpină pe coperta revistei Lumea Catholica din luna aprilie 2010, lui fiindu-i dedicat articolul „Cardinalul Mindszenty, un martir al timpurilor noastre”, semnat de Matthew E. Bunson. „La 18 februarie 1946, un număr de 32 de Episcopi şi Arhiepiscopi din lumea întreagă s-au reunit la Roma pentru a primi de la Papa Pius al XII-lea însemnele purpurii, simbol al ridicării lor la statutul de membri ai Colegiului Cardinalilor… În timp ce dădea însemnele de Cardinal unuia dintre noii membri, i-a spus: ‘Dintre cei 32, tu vei fi primul care vei suferi martiriul simbolizat de această culoare roşie’. Cuvintele i-au fost profetice, după cum avea să se dovedească în scurt timp: Cardinalul Jozsef Mindszenty, Arhiepiscop de Esztergom, Ungaria, a fost arestat şi torturat, devenind un simbol al martiriului catolic”.
„Jozsef Pehm s-a născut în Mindszent, pe atunci în Austro-Ungaria, astăzi în Ungaria, la 29 martie 1892, fiul unor ţărani catolici practicanţi. Mai apoi şi-a schimbat numele de familie, cu sonoritate germană, în Mindszenty, în onoarea locului său de baştină. A răspuns chemării la preoţie, fiind hirotonit în 1915, în mijlocul primului război mondial. După grozăvia războiului şi dezintegrarea Imperiului Austro-Ungar, în 1919, Ungaria a devenit pentru scurtă vreme Republica Sovietică Ungaria, sub conducerea lui Bela Kun. Când regimul comunist de scurtă durată a propus preluarea agriculturii de către stat, dorind acelaşi lucru apoi cu şcolile catolice, Mindszenty a luat public poziţie. Comuniştii au răspuns arestându-l pe tânărul preot. A fost eliberat atunci când Kun a pierdut puterea, în august 1919, dar nu a fost ultima experienţă de închisoare a lui Mindszenty”.
Consacrat Episcop în contextul ocupării naziste a Ungariei, şi-a încurajat turma şi a asistat cât mai mulţi dintre evrei, ca să scape de arestare şi de deportare. „Munca sa de salvare a evreilor şi de încurajare a rezistenţei a atras în curând atenţia Sicherheitsdienst – serviciul secret nazist – precum şi a Gestapoului. A fost închis la 27 noiembrie 1944, iar la 20 aprilie 1945 a fost eliberat odată cu căderea regimului pro-nazist. Deja Mindszenty era erou naţional, atât pentru catolici cât şi pentru protestanţi, onorat în special pentru ajutorul dat evreilor. Ca recunoaştere a aptitudinilor şi curajului său, Papa Pius al XII-lea l-a numit la 2 octombrie 1945 Arhiepiscop de Esztergom. Cu această numire, Mindszenty a devenit primatul Ungariei şi astfel un simbol al Bisericii în faţa naţiunii. Papa Pius nu a mai aşteptat mult, şi în anul următor l-a creat Cardinal, cu acea ocazie ‘profeţind’ vremuri întunecate pentru Ungaria”. Vă invităm să citiţi în articol continuarea biografiei Cardinalului.
