Papa încurajează vigilenţa interioară
14.05.2010, Fatima (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea i-a încurajat pe credincioşi să cultive o vigilenţă interioară, pentru a-l vedea pe Dumnezeu cu „ochii inimii”. „Da! Domnul, marea noastră speranţă, este cu noi”, a exclamat Papa la Liturghia de ieri, în faţa celor 500.000 de pelerini reuniţi la Fatima, în contextul călătoriei apostolice de patru zile în Portugalia, ce se încheie astăzi. „În iubirea Sa milostivă, (Dumnezeu) oferă un viitor poporului său: un viitor de comuniune cu El”, a mai spus Pontiful.
„Pentru acest scop se cere o vigilenţă interioară a inimii pe care, în cea mai mare parte a timpului, nu o avem din cauza presiunii puternice a realităţilor externe şi a imaginilor şi preocupărilor care umplu sufletul. Da! Dumnezeu poate ajunge la noi, oferindu-se viziunii noastre interioare.” Papa Benedict a amintit apoi de tinerii păstori, Francisco şi Jacinta Marto, beatificaţi acum 10 ani, şi care, împreună cu verişoara lor, Lucia dos Santos, au văzut-o pe Fecioara Maria la Fatima, în mod repetat, în 1917. „Acea Lumină din lăuntrul păstoraşilor, care provine din viitorul lui Dumnezeu, este aceeaşi care s-a manifestat la împlinirea timpurilor şi a venit pentru toţi: Fiul lui Dumnezeu făcut om. Faptul că El are puterea de a înflăcăra inimile mai reci şi triste îl vedem în discipolii din Emaus”, a explicat Sfântul Părinte. „Dar cine are timp să asculte cuvântul său şi să se lase fascinat de iubirea sa? Cine veghează, în noaptea îndoielii şi a incertitudinii, cu inima trează în rugăciune? Cine aşteaptă zorile zilei noi, ţinând aprinsă flacăra credinţei? Credinţa în Dumnezeu îi deschide omului orizontul unei speranţe sigure care nu dezamăgeşte; indică un fundament solid pe care să ne sprijinim, fără frică, propria viaţă; cere abandonarea, plină de încredere, în mâinile iubirii care susţine lumea.”
Pontiful a afirmat la începutul predicii sale: „Am venit ca pelerin la Fatima, la această ‘casă’ pe care Maria a ales-o pentru a ne vorbi nouă în timpurile moderne. Am venit la Fatima pentru a mă bucura de prezenţa Mariei şi a ocrotirii sale materne. Am venit la Fatima, pentru că spre acest loc converge astăzi Biserica peregrină, voită de Fiul său ca instrument de evanghelizare şi sacrament de mântuire. Am venit la Fatima pentru a mă ruga, cu Maria şi cu atâţia pelerini, pentru omenirea noastră încercată de lipsuri şi suferinţe. În sfârşit, am venit la Fatima cu aceleaşi sentimente ale Fericiţilor Francisco şi Jacinta şi ale Slujitoarei lui Dumnezeu Lucia, pentru a încredinţa Preasfintei Fecioare mărturisirea intimă că iubesc, că Biserica, preoţii îl iubesc pe Isus şi doresc să ţină ochii aţintiţi spre El, în timp ce se încheie acest An al Preoţiei, şi pentru a încredinţa ocrotirii materne a Mariei pe preoţi, pe consacraţi şi pe consacrate, pe misionari şi pe toţi făcătorii de bine care fac primitoare şi binefăcătoare Casa lui Dumnezeu.”
Papa a oferit ca „exemplu şi stimulent” pe „păstoraşii care au făcut din viaţa lor o ofrandă lui Dumnezeu şi o împărtăşire cu alţii, din iubire faţă de Dumnezeu. Preasfânta Fecioară i-a ajutat să îşi deschidă inima faţă de universalitatea iubirii. Îndeosebi Fericita Jacinta se arăta neobosită în împărtăşirea cu cei săraci şi în sacrificiul pentru convertirea păcătoşilor. Numai cu această iubire de fraternitate şi de împărtăşire vom reuşi să edificăm civilizaţia iubirii şi a păcii.” Şi a încheiat spunând: „Fie ca aceşti şapte ani care ne despart de centenarul apariţiilor să grăbească prevestitul triumf al Inimii Neprihănite a Mariei, spre gloria Preasfintei Treimi.”
