Libertatea religioasă, cale privilegiată de construire a păcii
01.01.2011, Vatican (Catholica) - După terminarea celebrării euharistice din solemnitatea Mariei, Preasfânta Mamă a lui Dumnezeu, în contextul celei de-a 44-a Zi Mondială a Păcii, Papa Benedict al XVI-lea a recitat pentru prima oară în acest an rugăciunea Angelus cu credincioşii şi pelerinii din Piaţa San Pietro. Redăm cuvintele Sfântului Părinte în traducerea redacţiei române a Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
În acest prim „Angelus” din 2011, adresez tuturor urarea mea de pace şi bine încredinţând-o mijlocirii Preasfintei Maria, pe care astăzi o celebrăm ca Mamă a lui Dumnezeu. La începutul unui nou an, poporul creştin se reuneşte în mod spiritual înaintea peşterii din Betleem, unde Fecioara Maria l-a adus la lumină pe Isus. Să îi cerem Mamei binecuvântarea, şi ea ne binecuvântează arătându-ne pe Fiul: într-adevăr, El în persoană este Binecuvântarea. Dăruindu-ni-l pe Isus, Dumnezeu ne-a dat tot: iubirea Sa, viaţa Sa, lumina adevărului, iertarea păcatelor; ne-a dăruit pacea. Da, Isus Cristos este pacea noastră (Cf Ef 2,14). El a purtat în lume sămânţa iubirii şi a păcii, mai tare decât sămânţa urii şi a violenţei; mai tare pentru că Numele lui Isus este mai presus de orice alt nume, conţine toată stăpânirea lui Dumnezeu, cum anunţase profetul Mihea: „Şi tu, Betleeme,… din tine va ieşi pentru mine un conducător… El se va ridica şi va paşte poporul prin puterea Domnului, întru slava numelui Domnului Dumnezeului Său… Şi el însuşi va fi pacea!” (5,1-4).
Pentru aceasta, înaintea icoanei Fecioare Mame, Biserica în această zi invocă de la Dumnezeu, prin Isus Cristos, darul păcii: este Ziua Mondială a Păcii, ocazie prielnică pentru a reflecta împreună asupra marilor provocări pe care epoca noastră le pune umanităţii. Una dintre acestea, urgentă în mod dramatic în zilele noastre, este cea a libertăţii religioase; de aceea, anul acesta am dorit să dedic Mesajul meu acestei temei: „Libertatea religioasă, cale pentru pace”. Asistăm astăzi la două tendinţe opuse, două extreme amândouă negative: pe de o parte laicismul, care în mod adesea perfid marginalizează religia pentru a o împinge în sfera privată; pe de altă parte fundamentalismul, care în schimb ar vrea să o impună tuturor cu forţa. În realitate, „Dumnezeu cheamă la sine omenirea printr-un plan de iubire care, în timp ce implică toată persoana în dimensiunea ei naturală şi spirituală, cere să se corespundă la acesta în termeni de libertate şi de responsabilitate, cu toată inima şi cu toată fiinţa, individuală şi comunitară” (Mesaj, 8). Acolo unde se recunoaşte efectiv libertatea religioasă, demnitatea persoanei umane este respectată în fundamentul ei şi, printr-o căutare sinceră a adevărului şi a binelui, se consolidează conştiinţa morală şi se întăresc însăşi instituţiile şi convieţuirea civilă (cf ibid. 5). Din acest motiv libertatea religioasă este cale privilegiată pentru a construi pacea.
Dragi prieteni, să ne îndreptăm din nou privirea spre Isus, în braţele Mariei, Mama Sa. Privind la El, care este „Principele păcii” (Is 9,5), noi înţelegem că pacea nu se dobândeşte cu armele, nici cu puterea economică, politică, culturală şi mediatică. Pacea este lucrare conştiinţelor ce se deschid spre adevăr şi spre iubire. Să ne ajute Dumnezeu să înaintăm pe această cale în noul an ce ne este dat să îl trăim.
