Evanghelia Orbului din naştere în perspectiva tainei Botezului
03.04.2011, Vatican (Catholica) - La întâlnirea duminicală pentru recitarea antifonului marian Angelus împreună cu miile de credincioşi, romani şi pelerini, din 3 aprilie 2011, Papa Benedict al XVI-lea a rostit o alocuţiune inspirată din minunea orbului din naştere vindecat de Isus, pasaj evanghelic proclamat în cea de-a patra duminică din Postul Mare în ritul latin. Vă oferim textul alocuţiunii după traducerea realizată de Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
Itinerarul Postului Mare pe care îl trăim este un timp special de har, în care putem simţi darul bunăvoinţei Domnului faţă de noi. Liturghia acestei duminici, denumită „Laetare”, ne invită să ne veselim, să ne bucurăm, aşa cum proclamă antifonul de intrare al celebrării euharistice: „Bucură-te, Ierusalime, adunaţi-vă, toţi cei care-l iubiţi; bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, cei care aţi fost întristaţi, ca să tresăltaţi şi să vă îndestulaţi din belşugul mângâierilor sale” (cf. Isaia 66,10-11). Care este motivul profund al acestei bucurii? Ni-l spune Evanghelia de astăzi, în care Isus vindecă un om orb din naştere. Întrebarea pe care Isus i-o adresează celui care era orb constituie punctul culminant al relatării: „Crezi tu în Fiul omului?” (Ioan 9,35). Omul acela recunoaşte semnul înfăptuit de Isus şi trece de la lumina ochilor la lumina credinţei: „Cred, Doamne” (Ioan 9,38). Trebuie evidenţiat cum o persoană simplă şi sinceră, în mod gradual, face un drum de credinţă: într-un prim moment îl întâlneşte pe Isus ca un „om” între alţii; apoi îl consideră un „profet”; în fine ochii săi se deschid şi îl proclamă „Domn”. În opoziţie cu credinţa orbului vindecat este împietrirea inimii fariseilor, care nu vor să accepte minunea, pentru refuză să îl primească pe Isus ca Mesia. Mulţimea, în schimb, se opreşte să discute despre cele întâmplate şi rămâne distantă şi indiferentă. Chiar şi părinţii orbului sunt învinşi de frica de judecata altora.
Dar noi ce atitudine avem în faţa lui Isus? Şi noi, din cauza păcatului lui Adam, ne-am născut „orbi”, dar prin Botez am fost iluminaţi de harul lui Cristos. Păcatul a rănit umanitatea, sortind-o întunericului morţii, dar în Cristos străluceşte noutatea vieţii şi ţelul la care suntem chemaţi. În El, reînsufleţiţi de Duhul Sfânt, primim forţa de a învinge răul şi face binele. Într-adevăr, viaţa creştină este o continuă conformare la Cristos, imaginea omului nou, pentru a ajunge la deplina comuniune cu Dumnezeu. Domnul Isus este „lumina lumii” (Ioan 8,12), deoarece în El „străluceşte cunoaşterea slavei lui Dumnezeu” (2Corinteni 4,6) care continuă să dezvăluie în urzeala complicată a istoriei sensul existenţei umane. În ritul Botezului, înmânarea lumânării, aprinsă de la marea lumânare pascală – simbol al lui Cristos Înviat, este un semn care ajută la a înţelege ceea ce se întâmplă în Sacrament. Când viaţa noastră se lasă luminată de misterul lui Cristos, trăieşte bucuria de a fi eliberată de tot ceea ce îi ameninţă deplina realizare. În aceste zile care ne pregătesc pentru Paşti, să reînsufleţim în noi darul primit în Botez, acea flacără care riscă uneori să se stingă. Să o alimentăm cu rugăciunea şi cu dragostea faţă de aproapele.
Fecioarei Maria, Mama Bisericii, să îi încredinţăm drumul Postului Mare, pentru ca toţi să îl poată întâlni pe Cristos, Mântuitorul lumii.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
