Activităţile pastorale vor constitui o prioritate pentru Eparhia de Maramureş
27.07.2011, Baia Mare (Catholica) - „Mulţumesc Celui ce m-a întărit, lui Cristos Isus, Domnul nostru, că m-a socotit credincios şi m-a pus să-l slujesc” (1Timotei 1,12) – sunt cuvintele cu care şi-a început, acum trei ani şi jumătate, slujirea episcopală PS Vasile Bizău, şi aceleaşi cuvinte le-a rostit la începutul noii sale misiuni în Biserică, aceea de Episcop al Eparhiei de Maramureş, în cadrul primului să mesaj pastoral rostit la finalul Sfintei Liturghii celebrate sâmbătă, 23 iulie 2011, în Sala Sporturilor din Baia Mare. „În această zi de mare sărbătoare pentru Eparhia Maramureşului, vin în faţa dumneavoastră ca un slujitor al Evangheliei, dorind să-l vestesc pe Domnul cel Înviat din morţi şi să aduc salutul meu de pace şi har tuturor acelora care astăzi mi-au fost încredinţaţi spre păstorire, precum şi tuturor credincioşilor binevoitori şi iubitori de Dumnezeu”.
Amintind de prima înscăunare de Episcop în Eparhia de Maramureş, în urmă cu 80 de ani, în „vremuri de pace şi de speranţă pentru nou înfiinţata Episcopie”, atunci când Catedrala episcopală „l-a primit cu fast pe cel dintâi Arhiereu al noii structuri ecleziastice”, PS Alexandru Rusu, noul Episcop de Maramureş a spus: „Astăzi, vă primim în acest spaţiu public sărăcăcios şi modest, unde am invocat numele Domnului în rugăciune, neputând să reiterăm sărbătoarea de acum 80 de ani aşa cum se cuvenea şi cum ar fi fost firesc. Episcopul, ca părinte şi păstor sufletesc, se înscăunează în Catedrala predecesorilor săi, ca semn al succesiunii în credinţă, şi de aceea gândul nostru nu poate să uite cum cel dintâi Arhiereu al Eparhiei Maramureşului a fost alungat fără vină şi fără voia lui din catedrala sa, plătind cu preţ de sânge statornicia sa în credinţă şi în comuniunea Bisericii Universale. Neuitarea nu pretinde răzbunare, ci devine rugăciune neîntreruptă pentru dreptate şi adevăr. Astăzi, primesc şi privesc cu răbdare misiunea de păstor şi părinte al acestei Eparhii, încredinţându-mă de patrimoniul spiritual extraordinar şi de potenţialul de credinţă existent şi mărturisit de dumneavoastră, credincioşii de acum, edificat fiind de mărturia înaintaşilor noştri”.
Partea a doua a discursului PS Vasile a trasat direcţiile noii sale misiuni pastorale: „Avem premise bune pentru a privi cu speranţă la ceea ce ne aşteaptă, conştienţi fiind de multitudinea provocărilor care ne asaltează şi de fragilitatea umanităţii noastre. Ştiu că perioada de vacanţă a Scaunului episcopal al Maramureşului a fost un timp intens de aşteptare şi rugăciune, un timp dedicat cererilor adresate Tatălui Ceresc pentru păstorul sufletesc care va fi ales şi desemnat pentru această misiune. Putem pleca la drum, după acest popas şi schimb de toiag, tocmai de la această atitudine şi stare sufletească a dumneavoastră, a preoţilor şi a credincioşilor, care aţi ales cea mai bună cale în a vă predispune lucrării harului. Aceasta este Biserica în dimensiunea ei intimă şi spirituală, poporul lui Dumnezeu rugător şi primitor al darurilor. Rugăciunea ne va fi pe mai departe hrana noastră sufletească şi atitudinea constantă pentru desăvârşirea vieţii spirituale.”
„Sprijinit de rugăciunile voastre, pe care, de altfel, mă bazez, iubiţi confraţi preoţi şi dragi credincioşi, putem ajunge la o comuniune deplină, în care ascultarea bisericească şi respectul opiniilor personale să poată coexista. Un alt gând care se cere exprimat în acest moment, când privirea noastră de ansamblu se îndreaptă asupra realităţii bisericeşti, este legat de nevoia comuniunii şi a deplinei colaborări şi întrajutorări între toţi fiii şi fiicele Bisericii. O comunitate îşi trăieşte pe deplin chemarea în dragostea frăţească pe care trebuie să o cultive ca un imperativ al Domnului… La fel ca şi credinţa, comuniunea nu se presupune, ci se propune, aşteaptă mereu să fie actualizată, este atitudinea concretă care se împlineşte în prezentul fiecărei zile. Structura ierarhică a Bisericii este ea însăşi baza oricărei comuniuni, care îşi are în Euharistie şi în Preoţie fundamentul şi izvorul unităţii tuturor. Ca părinte şi păstor al acestei Eparhii, vă invit să redescoperim şi să desăvârşim bucuria de a fi împreună ca fraţi de credinţă, care au aceleaşi valori şi privesc spre acelaşi ideal: împărăţia lui Dumnezeu şi binele Bisericii.”
„O prioritate a acţiunilor noastre viitoare”, a precizat Episcopul de Maramureş, „o va constitui grija deosebită pentru activităţile pastorale. Centrul oricărei acţiuni pastorale este dragostea faţă de suflete, acea dragoste pe care Mântuitorul a întrupat-o în viaţa şi în jertfa Lui pentru noi. Pilda Bunului Păstor care îşi pune viaţa pentru oi rămâne emblematică pentru toţi slujitorii Bisericii care sunt mandataţi să vestească dragostea lui Dumnezeu. Nicio altă situaţie nu este prioritară acesteia, atunci când ne raportăm la ordinea şi esenţa misiunii noastre. Grija pastorală creează premisele unităţii spirituale şi face să înflorească şi să se dezvolte în Biserică acei talanţi pe care Dumnezeu i-a sădit în fiii Săi. Favorizarea vocaţiilor şi cultivarea lor, aprofundarea credinţei noastre prin programe de catehizare, implicarea mai activă în viaţa socială, deschiderea spre lumea culturală şi ştiinţifică în dialogul constructiv al propunerilor valorilor şi al cultivării lor în societate, inclusiv a celor morale, cultivarea unui raport bun cu celelalte Biserici şi culte, precum şi implicarea în mişcarea ecumenică sunt tot atâţia paşi de urmat şi direcţii de acţiune a Eparhiei noastre”.
