Consecinţele ignorării planului lui Dumnezeu
18.07.2008, Sydney (Catholica) - Aşa cum există răni în mediul înconjurător (natură) există răni şi în mediul social, care ameninţă scopul pentru care a fost creată omenirea, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea în discursul ţinut la Barangaroo, în Sydney, la primirea pe care i-au organizat-o tinerii. Pontiful a admis că, la vârsta sa, gândul lungii călătorii în Australia a fost cumva descurajant. Dar zborul din Roma până în Italia i-a oferit ocazia să vadă „planeta noastre din aer”. „A fost cu adevărat minunat. Scăpărarea Mediteranei, măreţia deşertului nord-african, luxurianta pădure asiatică, vastul Ocean Pacific, orizontul sub care soarele răsare şi apune şi splendoarea maiestuoasă a frumuseţii naturale a Australiei, de care am avut ocazia să mă bucur în aceste ultime zile, toate acestea provoacă în mine un profund sentiment de veneraţie.”
„Este ca şi cum ai surprinde scene din povestea creaţiei din Geneză – lumina şi întunericul, soarele şi luna, apele, pământul şi vieţuitoarele; toate `bune` în ochii lui Dumnezeu”, a continuat Episcopul Romei despre zborul de 20 de ore. „Scufundat într-o astfel de frumuseţe, cine nu ar relua cuvintele psalmistului în lăudarea Creatorului: `cât de minunat este numele Tău în tot pământul`.” Dar, a subliniat Pontiful, din avion era un element al creaţiei greu de perceput: oamenii. „În inima minunii creaţiei suntem eu şi voi, familia umană `încoronată cu mărire şi cu cinste`. Cât de minunat! Cu psalmistul şoptim: `ce este omul că-ţi aminteşti de el?`.” Papa a invitat la reflecţie, care ne conduce să „descoperim că există răni care marchează suprafaţa pământului: eroziune, despădurire, risipirea resurselor minerale pentru a alimenta un consum lacom”. Dar „nu doar mediul natural ci şi cel social – mediul pe care îl alcătuim pentru noi înşine – are rănile lui; rănile indică faptul că ceva e greşit.”
„În vieţile personale şi în comunităţile noastre”, a continuat Pontiful, „putem întâlni o ostilitate, uneori periculoasă; o otravă care ameninţă să corodeze ceea ce este bun, să remodeleze fiinţa noastră şi să distorsioneze motivul pentru care am fost creaţi. Exemplele abundă, după cum ştiţi şi voi prea bine. Printre cele mai evidente sunt abuzul de alcool şi droguri, precum şi exaltarea violenţei şi degradarea sexuală, adesea prezentate prin televiziune şi internet sub titlu de divertisment.” Cum se poate ca creaţia, incluzând omul, pe care Dumnezeu a găsit-o a fi bună, să fie acum ameninţătoare, periculoasă, s-a întrebat Papa. Răul, şi deci şi rănile din mediu şi din societate, vin din nerespectarea planului iniţial: „când întoarcem spatele planului Creatorului provocăm o dezordine care are repercusiuni inevitabile asupra creaţiei”.
„Dragii mei prieteni”, s spus la final Papa Benedict, „creaţia lui Dumnezeu este una şi este bună. Preocuparea pentru non-violenţă, pentru dezvoltarea durabilă, pentru dreptate şi pace, şi grija pentru mediu sunt de o importanţă vitală pentru omenire. Ele nu pot fi însă înţelese separat de o profundă reflecţie asupra demnităţii inalienabile a fiecărei fiinţe umane, de la concepţie şi până la moartea naturală: o demnitate conferită de Dumnezeu însuşi şi de aceea inviolabilă. […] Inimile şi minţile noastre tânjesc după o viziune asupra vieţii în care iubirea durează, în care darurile sunt împărtăşite, în care unitatea este construită, în care libertatea găseşte sens în adevăr, şi în care identitatea este găsită în comuniunea respectuoasă. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt! Aceasta este speranţa vestită de Evanghelia lui Isus Cristos. Pentru a da mărturie despre această realitate aţi fost creaţi din nou în Botez şi întăriţi prin darurile Duhului Sfânt în Miruire. Acesta să fie mesajul pe care îl duceţi din Sydney lumii!”
