În Maria, Dumnezeu a îndreptat toate spre bine
25.09.2011, Etzelsbach (Catholica) - „În Maria, Dumnezeu a îndreptat toate spre bine şi nu încetează să facă în aşa fel încât, prin Maria, binele să se răspândească ulterior în lume”, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea în seara zilei de vineri, 23 septembrie 2011, când a prezidat celebrarea Vesperelor pe esplanada sanctuarului marian de la Etzelsbach, numit „Wallfahrtkapelle” (Capela pelerinajului). Este vorba de un mic sanctuar marian, situat între comunele Steinbach şi Hundeshagen, în districtul rural Eichsfeld. Capela actuală a fost construită în anul 1897 şi consacrată în ziua Ridicării la Cer a Fecioarei Maria, însă pelerinaje mariane au avut loc aici încă din secolul al XVII-lea. De asemenea, începând din secolul al XV-lea, se găseşte la Etzelsbach o biserică în care este venerată o imagine miraculoasă din secolul al XVI-lea.
În predică, Papa – care înainte de Vespere a făcut un tur panoramic cu maşina în mijlocul credincioşilor adunaţi pe câmpul de la Wallfahrtkapelle – şi-a declarat bucuria de a fi la acest sanctuar, unde în perioada dictaturilor nazistă şi apoi comunistă, populaţia din zona Eichsfeld găsea „o uşă deschisă şi un loc de pace interioară”. Aceasta a favorizat o „prietenie deosebită cu Maria”, a subliniat Pontiful. „Atunci când creştinii din toate timpurile şi din toate locurile se adresează Mariei, se lasă conduşi de certitudinea spontană că Isus nu poate refuza cererile pe care i le prezintă Mama Sa; şi se sprijină pe încrederea de neclintit că Maria este în acelaşi timp şi Mama noastră – o Mamă care a experimentat suferinţa cea mai mare dintre toate, care percepe împreună cu noi toate dificultăţile şi se gândeşte în mod matern la depăşirea lor”.
Pontiful a analizat apoi imaginea Fecioarei venerate la sanctuar: „o femeie de vârstă mijlocie cu pleoapele îngreunate de mult plâns şi în acelaşi timp cu privirea îndreptată departe, ca şi cum ar medita în inima ei despre tot ceea ce s-a întâmplat. Pe genunchii ei se odihneşte trupul fără viaţă al Fiului; ea îl strânge cu delicateţe şi cu iubire, ca pe un dar preţios. Pe trupul dezbrăcat al Fiului vedem semnele răstignirii”. Potrivit Papei, „o particularitate a imaginii miraculoase de la Etzelsbach este poziţia Răstignitului. În cea mai mare parte a reprezentărilor Pieta, Isus mort zace cu capul spre stânga. Astfel, privitorul poate vedea rana din coasta Răstignitului. În schimb, aici, la Etzelsbach, rana din coastă este ascunsă, pentru că trupul este orientat spre cealaltă parte”.
Pentru Sfântul Părinte, „această reprezentare ascunde o semnificaţie profundă, care se dezvăluie numai unei contemplaţii atente: în imaginea miraculoasă de la Etzelsbach, inima lui Isus şi a Mamei Sale sunt îndreptate una către cealaltă; sunt apropiate una de cealaltă. Îşi dăruiesc reciproc iubirea lor… În inima Mariei există spaţiu pentru iubirea pe care Fiul Său divin doreşte să o dăruiască lumii”. Credincioşii, a continuat Episcopul de Roma, „au găsit mereu aspecte şi titluri noi care pot să ne dezvăluie mai bine acest mister, de exemplu imaginea Inimii neprihănite a Mariei ca simbol al unităţii profunde şi fără rezerve cu Cristos în iubire”.
„De pe Cruce, de pe tronul harului şi al răscumpărării, Isus a dat oamenilor ca Mamă pe propria sa Mamă Maria. În momentul jertfei Sale pentru omenire, El o face pe Maria într-un anume fel mijlocitoare a fluxului de har care izvorăşte din Cruce. Sub Cruce, Maria devine însoţitoare şi ocrotitoare a oamenilor în drumul lor de viaţă”. Pontiful a arătat aşadar că încrederea în mijlocirea rodnică Maicii lui Dumnezeu şi recunoştinţa pentru ajutorul experimentat întotdeauna „poartă în sine într-un fel impulsul de a duce reflecţia dincolo de necesităţile momentului”. „Ce doreşte să ne spună cu adevărat Maria atunci când ne salvează de pericol?”, a întrebat Sfântul Părinte. „Doreşte să ne ajute să înţelegem amploarea şi profunzimea vocaţiei noastre creştine”, a răspuns el.
„Cu delicateţe maternă, doreşte să ne facă să înţelegem că toată viaţa noastră trebuie să fie un răspuns la iubirea bogată în milostivire a Dumnezeului nostru. Ca şi cum ne-ar spune: înţelege că Dumnezeu, care este izvorul oricărui bine şi nu doreşte nimic altceva decât fericirea ta, are dreptul de a cere de la tine o viaţă care să se abandoneze fără rezerve şi cu bucurie voinţei Sale şi să se străduiască pentru ca şi alţii să facă la fel. ‘Unde este Dumnezeu acolo este viitor’. Într-adevăr: unde lăsăm ca iubirea lui Dumnezeu să acţioneze total asupra vieţii noastre, acolo este deschis cerul. Acolo este posibil să plăsmuim prezentul astfel încât să corespundă tot mai mult cu Vestea Bună a Domnului nostru Isus Cristos. Acolo lucrurile mici din viaţa zilnică au sensul lor şi acolo marile probleme îşi găsesc soluţia lor”. La încheierea Vesperelor, Papa Benedict al XVI-lea s-a apropiat de imaginea miraculoasă de la sanctuar şi a lăsat, în semn de veneraţie, un rozariu.
