O tânără focolarină e mai aproape de sfinţenie

11.07.2008, Roma (Catholica) - Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor a dat săptămâna trecută un decret prin care recunoaşte virtuţile eroice ale Chiarei „Luce” Badano, o tânără italiancă ce a făcut parte din Mişcarea Focolarelor şi care a murit în 1990, la vârsta de 18 ani. Noua Venerabilă Chiara s-a născut în Sassello, Liguria, la 29 octombrie 1971, spre bucuria părinţilor ei, şoferul de camion Ruggero Badano şi Maria Teresa Caviglia, care au aşteptat unsprezece ani să aibă un copil. Încă de mică, Chiara a dovedit o iubire profundă faţă de Dumnezeu şi un caracter puternic dar ascultător. Era plină de bucurie, bună şi foarte activă. La vârsta de nouă ani a intrat în Mişcarea Focolarelor. Chiara avea mulţi prieteni şi iubea sporturile, în special tenisul, înotul şi excursiile. Visa să fie însoţitoare de bord şi îi plăcea să danseze şi să cânte. Totuşi, la vârsta de 16 ani s-a decis să urmeze viaţa consacrată.

Avea o relaţie apropiată cu fondatoarea Mişcării Focolarelor, Chiara Lubich, care i-a dat numele „Luce”. Când a fost diagnosticată cu tumoare canceroasă la umăr, a început o chimioterapie intensă, continuându-şi viaţa zilnică cu aceeaşi bucurie şi credinţă. Acestea au făcut-o pe Chiara să îi dea toate economiile ei unei prietene care urma să meargă misionară în Africa, deşi ea era bolnavă. În ciuda eforturilor medicilor, boala a progresat rapid şi nu şi-a mai putut folosi picioarele. „Dacă ar trebui să aleg între a umbla sau a merge în cer, aş alege cerul”, a spus ea familiei ei. În luna iulie a anului 1989 a suferit o gravă hemoragie şi moartea ei părea iminentă. Le-a spus părinţilor ei: „Nu plângeţi pentru mine. Mă duc la Isus. La înmormântarea mea nu vreau ca oamenii să plângă, ci mai degrabă să cânte”.

Pe patul de moarte, Chiara a spus: „Nu îi cer lui Isus să vină să mă ducă în cer; nu vreau să îi dau impresia că nu aş mai dori să sufăr”. I-a cerut mamei ei să o ajute să se pregătească pentru înmormântare, sau „sărbătoarea nunţii” ei, cum o numea. I-a dat mamei instrucţiuni detaliate despre cum să fie îmbrăcată, muzica, florile, cântările şi lecturile. A murit în 7 octombrie 1990, avându-i alături pe părinţii ei. Prietenii erau adunaţi în afara uşii. Ultimele ei cuvinte au fost: „Ciao. Fiţi fericiţi pentru că eu sunt”. În jur de două mii de persoane au participat la înmormântarea ei. Cauza de beatificare a Chiarei a fost deschisă în 1999 de Episcopul Livio Maritano, pe atunci Episcop de Acqui. El a arătat că decizia a fost bazată pe modul de a trăi al Chiarei, „în special extraordinarul exemplu pe care l-a dat în timpul ultimei părţi a vieţii ei. Nu am nici o îndoială în promovarea cauzei ei”.