O reflecţie privind modelul american de democraţie
04.07.2008, Roma (Catholica) - „Noi reţinem că următoarele adevăruri sunt prin ele însele evidente: că toţi oamenii au fost creaţi egali, că sunt înzestraţi de Creatorul lor cu unele drepturi inalienabile, că între acestea sunt Viaţa, Libertatea şi căutarea Fericirii”: este unul din pasajele cele mai cunoscute ale Declaraţiei de Independenţă a Statelor Unite de sub dominaţia britanică, semnată la 4 iulie 1776. Despre Ziua Independenţei Statelor Unite, Radio Vatican a stat de vorbă cu prof. Tiziano Bonazzi, americanist de la Universitatea din Bologna.
Ziua Independenţei „marchează naşterea naţiunii americane, sau mai bine-zis a Statelor Unite. Este vorba de o sărbătoare care are două aspecte, religios şi laic, întrucât marii părinţi fondatori, de la George Washington la Jefferson, care a scris Declaraţia de Independenţă, erau filozofi iluminişti şi erau din punct de vedere personal deişti. Însă, în mijlocul patrioţilor care au luptat timp de şapte ani împotriva Marii Britanii pentru a se elibera de sub dominaţie ei, mulţi erau profund religioşi, aparţinând diferitelor Biserici protestante. Şi aceasta implică faptul că termenul `libertate`, termen-cheie pentru Revoluţia Americană, avea două semnificaţii: pe de o parte, sensul iluminist de libertate politică, de libertate raţională a omului; pe de alta, semnificaţia religioasă protestantă a libertăţii de căutat în vederea mântuirii, adică al libertăţii ca mântuire, salvare, a libertăţii ca apropiere personală de Cristos şi ca apropiere personală de Duhul Sfânt”.
Prof. Tiziano Bonazzi a vorbit despre modelul american, care „este modelul modernizării. A fost modelul învingător al modernizării, cel care a fost cel mai eficient, şi mai ales care a ştiut să conjuge mai bine industrializarea şi democratizarea, prin urmare, consensul democratic al populaţiei pentru dezvoltarea economică. Aceasta este ceea ce a legat Europa de America în cel de-al II-lea Război Mondial, deoarece la noi modernizarea a implicat în multe ţări forme de totalitarism. Este şi ceea ce ne-a legat în timpul reconstrucţiei. Astăzi trebuie să spunem că acest model prezintă fisuri”.
La doar câteva luni până la alegerile prezidenţiale, redacţia Radio Vatican constată că „cei doi candidaţi, senatorul McCain şi senatorul Obama, atât de diferiţi în ceea ce priveşte viaţa lor, pe lângă apartenenţa politică, recheamă însă constant valoarea patriotismului”. Prof. Bonazzi răspunde: „Da, în Statele Unite acest lucru este o condiţie `sine qua non`. Este imposibil a nu face apel la patriotism, spre a putea lupta pentru ce se înţelege prin State Unite, ce se înţelege prin libertate. Dar în această ţară, religios atât de complexă, etnic atât de complexă, enormă din punct de vedere teritorial, patriotismul este ceea ce uneşte cu adevărat, ceea ce dă un vocabular comun tuturor cetăţenilor precum şi candidaţilor politici”.
