LC: Rugăciunea cu copiii
11.11.2011, SUA (Catholica) - „Ne rugăm cu copiii? Cât de des? De ce da sau de ce nu?” Cu aceste întrebări se deschide articolul lui Julie McCarty dedicat rugăciunii, care „nu este o activitate opţională. Aşa după cum hrana, somnul şi aerul curat sunt esenţiale pentru dezvoltarea fizică a copiilor noştri, rugăciunea este parte esenţială a creşterii sănătoase a sufletelor lor.” Autoarea a strâns din experienţele a trei cupluri.
Astfel, „un tată a patru copii, Bart Tesoriero din Phoenix, îi sfătuieşte astfel pe părinţi: ‘Nu încercaţi să vă rugaţi întreg Rozariul cu copiii Dvs, nici să îi duceţi din prima la o oră de Adoraţie Euharistică. În funcţie de vârsta lor, începeţi cu puţin.’ Treptat, de la o Bucură-te Marie se poate ajunge la o decadă întreagă de Rozariu.” Tot el explică despre poziţia la rugăciune. „Deşi v-aţi dori, natural, ca cei mici să deprindă cât mai rapid atitudinile cuvenite la rugăciune, este important să nu uitaţi că ei sunt în etapa de învăţare. ‘Mai bine să stea lăfăiţi pe canapea sau întinşi pe podea şi să se roage, decât să fie în genunchi, cu mânuţele frumos împreunate, dar în sinea lor respingând spiritul adevărat de rugăciune – în special când sunt sub zece ani’, sugerează Tesoriero. Flexibilitatea la acest capitol poate să încurajeze creativitatea. Într-o zi, Mickey Friesen, intrând în cameră, şi-a văzut fetiţa, Chloe, dansând. Când a întrebat-o de ce dansează, ea i-a răspuns entuziasmată: ‘Este modul meu de a mă ruga!'”
La finalul articolului găsim o originală metodă de a-i învăţa pe copii să se roage pornind de la cele cinci degete de la mână. „Degetul mare este cel mai aproape de dumneavoastră. Aşa că începeţi rugându-vă pentru cei apropiaţi. Ne amintim de ei cel mai uşor. A ne ruga pentru cei dragi, spunea odată C.S. Lewis, este o ‘dulce datorie’.” Articolul în întregime se găseşte pe situl revistei: Lumea.Catholica.ro.
