Anul Paulin a fost deschis cu invitaţia de a-l asculta pe Apostolul Neamurilor
28.06.2008, Vatican (Catholica) - În timpul predicii de la primele Vespere ale Solemnităţii Sfinţilor Petru şi Paul, cu care a fost inaugurat Anul Paulin, Papa Benedict al XVI-lea a subliniat faptul că Sf. Paul este şi acum pentru lumea de astăzi un „învăţător, apostol şi vestitor”. Scena inaugurării Anului Paulin a fost Bazilica San Paolo fuori le mura – unde se află rămăşiţele Apostolului – unde la ora 6PM Sfântul Părinte, însoţit de Patriarhul ecumenic Bartolomeu I şi de reprezentanţi ai altor confesiuni creştine, au sosit în procesiune în atrium. În faţa faimoasei statui de marmură a Sf. Paul, ei au aprins lumânări ce vor rămâne aprinse pe durata întregului An Paulin.
Procesiunea a continuat spre prezbiteriul Bazilicii, unde Papa Benedict a coborât la mormântul Apostolului, de sub altar. „Cine a fost Sfântul Paul?”, a întrebat Papa. L-a descris folosind chiar cuvintele Sfântului: „Învăţător al poporului, apostol şi vestitor al lui Isus Cristos, astfel se prezenta pe sine însuşi într-o privire retrospectivă asupra cursului vieţii sale. Dar privirea sa nu este orientată doar asupra trecutului. Sintagma `învăţător al poporului` este deschisă spre viitor, spre toate popoarele şi generaţiile. Paul nu este o simplă figură a trecutului, de care ne amintim cu veneraţie. El este şi un învăţător, apostol şi vestitor al lui Isus Cristos pentru noi deopotrivă.”
Papa a explicat apoi că „suntem de aceea adunaţi nu să reflectăm asupra unei istorii trecute”, deoarece „Paul doreşte să ne vorbească astăzi. Tocmai de aceea am dorit să convoc acest An Paulin: să îl ascultăm şi să învăţăm de la el astăzi `credinţa şi adevărul` în care îşi are rădăcina motivaţia unităţii discipolilor lui Cristos.” După ce şi-a exprimat bucuria pentru „natura ecumenică” a ceremoniei de deschidere a Anului Paulin, Papa a spus: „Ne întrebăm: Cine este Paul? Ce îmi spune el mie?” Apoi a citat din Epistola către Galateni: „M-am răstignit împreună cu Cristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Cristos trăieşte în mine” (Galateni 2,20). „Tot ceea ce face Paul porneşte de la această esenţă. Credinţa sa este experienţa de a fi iubit de Isus Cristos într-o manieră complet personală. Credinţa sa este recunoaşterea faptului că Cristos a înfruntat moartea nu pentru un necunoscut, ci din iubirea pentru el, Paul, şi că, din moment ce a înviat, El îl iubeşte încă”, a explicat Papa Benedict.
Sfântul Părinte a explicat şi că în viaţa sa, Paul „nu a căutat niciodată o armonie superficială. Adevărul era pentru el prea mare pentru a-l sacrifica pentru vreun succes extern. Adevărul pe care el l-a experimentat în întâlnirea cu Cristos Înviat a meritat lupta, persecuţia, suferinţa. Dar ceea ce l-a motivat cel mai mult a fost faptul că este iubit de Isus Cristos şi dorinţa de a transmite altora această iubire. Paul a fost un om capabil de iubire şi toată activitatea şi suferinţele îndurate se explică doar pornind de la aceasta.”
Sfântul Părinte a explicat apoi unul dintre termenii cheie ai Sf. Paul: libertatea. „Experienţa de a fi iubit de Cristos i-a deschis ochii spre adevăr şi spre calea existenţei umane. A fost o experienţă care l-a cuprins total. Paul era liber ca om iubit de Dumnezeu, un om care, prin virtutea lui Dumnezeu, era capabil să îl iubească pe El. Această iubire este acum `legea` vieţii sale şi de aceea libertatea vieţii sale. Libertatea şi responsabilitatea sunt aici unite într-un mod inseparabil. Deoarece există responsabilitate în iubire, el este liber; deoarece el este cineva care iubeşte, trăieşte complet în responsabilitatea acestei iubiri şi nu ia libertatea ca un pretext pentru egoism.”
Papa Benedict a explicat apoi faptul că, în experienţa convertirii Sf. Paul, când Dumnezeu îi spune lui Paul că îl persecută pe Dumnezeu însuşi când îi persecută pe creştini, „Isus se identifică pe Sine cu Biserica. Aceasta este revelaţia lui Cristos Înviat care a transformat viaţa lui Paul şi care este conţinută în toate învăţăturile despre Biserică, văzută ca Trup al lui Cristos. […] Biserica nu este o organizaţie ce doreşte să promoveze o anumită cauză. Nu e vorba de o cauză, ci de persoana lui Isus Cristos, cel care, deşi înviat, a rămas `trup`.” Aceasta, a spus Papa Benedict, „devine astăzi o chemare urgentă: ne cheamă la depăşirea tuturor diviziunilor. Este o realitate şi astăzi: aici este o singură pâine, de aceea noi, deşi mulţi, suntem un singur trup.”
La final Sfântul Părinte a explicat faptul că „chemarea la a deveni învăţător al popoarelor este în acelaşi timp o chemare intrinsecă la suferinţă în comuniune cu Cristos, care ne-a răscumpărat prin Patimile Sale. Într-o lume unde falsitatea este atât de puternică, adevărul se răscumpără prin suferinţă. Oricine vrea să evite şi să îndepărteze suferinţa, se îndepărtează de viaţa însăşi şi de măreţia ei; nu poate să fie un slujitor al adevărului şi de aceea nici un slujitor al credinţei. Nu există iubire fără suferinţă, fără suferinţa renunţării la sine, a transformării şi purificării personale prin adevărul revelat. Acolo unde nu este nimic care să merite suferinţă, viaţa însăşi îşi pierde valoarea.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
