Bucuria episcopalienilor pentru intrarea în Biserica Catolică
06.01.2012, (Catholica) - Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, dând curs Scrisorii apostolice „Anglicanorum Coetibus”, a înfiinţat la 1 ianuarie 2012 un Ordinariat personal pe teritoriul Conferinţei Episcopale a Statelor Unite, pentru miniştrii sacri şi credincioşii anglicani dornici „să intre în comuniune deplină şi vizibilă cu Biserica Catolică”. Papa Benedict al XVI-lea l-a numit ca prim ordinariu pe pr. Jeffrey Steenson. Fost Episcop în rândul anglicanilor din Statele Unite, care alcătuiesc Biserica numită Episcopaliană, pr. Steenson are 59 de ani, este căsătorit şi are trei copii. În 2009 a primit hirotonirea preoţească în Biserica Catolică.
Contact telefonic, el a declarat pentru redacţia centrală a Radio Vatican: „Cred că în comuniunea anglicană a existat întotdeauna dorinţa profund înrădăcinată a unităţii în catolicism. Era în ADN-ul nostru, pentru că noi provenim din Biserica Catolică… Constituţia dogmatică a Conciliului Vatican II despre Biserică vorbeşte despre o dinamică internă existentă în alte tradiţii ecleziale care conduce spre unitatea catolică. Această dinamică internă ne readuce ‘acasă’, ne conduce spre Roma. Acesta este sensul ultim al Ordinariatului: este dorinţa de a fi una cu Petru şi cu Apostolii, cu succesorul său şi cu cei care sunt uniţi în jurul lui. Scrierea pe care o prefer este lucrarea Sf. Irineu de Lyon, care susţine necesitatea ca toate Bisericile să fie în acord cu această Biserică, cu Biserica Romei, tocmai datorită originii sale apostolice. Aceasta este Biserica clădită pe Petru şi Paul. Aceasta este viziunea noastră, acesta este ţelul nostru. Dorim să intrăm în viaţa deplină a Bisericii Catolice cu o bucurie care ne copleşeşte inima!”
Pr. Steenson a continuat: „Pentru mulţi dintre noi nu este uşor de înţeles terminologia canonică. Ideea de ‘Ordinariat’, cu expresia sa specifică, a apărut pentru că există deja în domeniul pastoraţiei militare. Ordinariatul militar este structura prin care capelanii militari îşi îndeplinesc slujirea dincolo de teritorii şi graniţe. S-a găsit inspiraţie în acest model atunci când Sfântul Scaun a instituit Ordinariatul nostru. Este un Ordinariat personal pentru că are în vedere unirea persoanelor care au o cultură liturgică şi eclezială deosebită de cea existentă într-o Dieceză, înţeleasă, aceasta din urmă, ca unitate eclezială teritorială care cuprinde toţi credincioşii catolici din interiorul unei regiuni geografice. Aşadar, conceptul de ‘personal’ arată faptul că se face referinţă la un anumit grup de persoane, în acest caz cele care provin din tradiţia anglicană, şi este un Ordinariat în sensul că are o structură juridică asemănătoare cu structura unei Dieceze”.
Papa Benedict XVI l-a numit pe pr. Steenson să conducă acest Ordinariat personal, dar această răspundere nu îl face Episcop catolic. După cum a explicat el însuşi, „Am fost hirotonit preot în Biserica Catolică în previziunea unor numiri pastorale. Fiind preot căsătorit, nu pot primi consacrarea episcopală, în virtutea tradiţiilor în această privinţă, tradiţii pe care Biserica le respectă încă din antichitate. Oamenii, însă, mi-au spus că, practic, este mai bine aşa. Dacă nu am beneficiile, am cu siguranţă obligaţiile unui Episcop catolic… Ceea ce contează, de fapt, este păstorirea sufletelor, grija faţă de preoţii care vor fi încardinaţi în Ordinariatul personal şi faţă de credincioşii laici care vor face parte din el. Toate responsabilităţile unui Episcop se vor unifica astfel în mâinile ordinariului şi în activitatea sa”.
