Pe scurt: Croaţia, Spania, Ungaria

6 răspunsuri

  1. Orlando Sorin spune:

    Neparticiparea la Liturghie nu inseamna neaparat lipsa de seriozitate. Sunt intalnite urmatoarele situatii:
    1. Ai o treaba urgenta in momentul acela (de ex. de stat cu un bolnav la spital);
    2. Nu esti pregatit sufleteste datorita unor certuri sau altor treburi;
    3. Nu esti in localitate sau mai rau nu ai BC in preajma. Eu in situatia aceasta urmaresc pe net si particip la slujba Sf. Parinte (evident cu inima). Un academician punea intrebarea retorica: aveti nevoie de fundul meu pe scaun sau de capul meu? La fel ar trebui si BC sa-si puna intrebarea evident in loc de cap aici e nevoie de inima.
    Insa daca nu te cunoaste preotul respectiv inseamna ca nu ai nici o treaba cu credinta. Asta e adevarat. Treaba cel mai bine ar trebui sa ramana la nivelul bunului simt si al liberului arbitru nu cu metode pugnitive.
    REFUZUL DE A BOTEZA UN COPIL CHIAR AL NIMANUI NU AL UNOR PARINTI ATEI ESTE O MARE EROARE SI ASEMENEA FILOSOFIE TREBUIE ABANDONATA FARA NICI O DISCUTIE DE CATRE BC. Botezul apei este o datorie fundamentala a preotului. Cel al Duhului Sfant VA ramane la liberul arbitru al fiecaruia sa-L primeasca.

  2. Anonim spune:

    Ce vina are acel suflet de copil?
    Iisus Hristos a conditionat sau conditioneaza omul?

  3. Daca ati citit cu atentie textul referitor la participara la liturghie ati putut remarca ca nu este vorba de liturghia zilnica cum gresit ati spus dumneaoastra.
    Textul este foarte clar „care nu merg regulat„ si nu ceea ce spuneti dumneavoastra.
    Explicatiile cu bolnavul, sau copilul mic si exemplele pot continua nu intra sub incideta poruncilor pentru ca lipseste vointa libera.
    De altfel si in cazul cand nu se gaseste biserica proprie cultului.
    Mare atentie pentru a nu crea confuzie.
    Daca nu esti pregatit „datorita unor certuri„ solutia nu este lipsa de la liturghie.
    Si botezul nu se da oricum, oricui si in orice conditii.
    Va rog sa ma scuzati domnule Orlando dar aveti mari carente in cateheza, si inca cea primara care se face inainte de prima impartasanie.
    Daca copilul respectiv care urmeaza a fi botezat nu va fi crescut in credinta crestina si urmatoarea prezenta la biserica va fi in cel mai fericit caz la cununie de ce sa se dea botezul pentru a ne purta dragut si intelegator cu parintii.
    Credinta primita la botez se cultiva in familie, si daca ea nu vine decat la Pasti si Craciun la biserica in cel mai bun caz, ce garantie putem avea ca el va fi crescut in credinta.
    Codul Canonic al Bisericilor Orientale spune clar ca preotul paroh care va acorda sacramentul botezului trebuie sa aiba minime garantii ca copilul ce urmeaza a fi botezat va fi crescut in credinta crestina.
    Textul amintit in articol face referire clara la crestinii nepracticanti in caz ca nu ati inteles.
    Aceasta masura e binevenita si sper sa aiba si efect pentru ca astazi realitatea ne demonstreaza ca avem foarte multi crestini botezati doar cu numele sau chiar apostati.
    Masura dupa cum se spune in text nu este una punitiva ci de corectare si spre binele credinciosilor.

  4. Anonim spune:

    Sunt un om limitat din punct de vedere teologic, de aceea stimate domn Gheorghe Avram, va rog sa-mi explicati si mie nestiutorului, de ce Isus a trimis apostolii sa boteze in numele Sfintei Treimi pe toti oamenii ce vor cere sa fie botezati, oameni ce nu aveau nici o credinta?
    Dupa slabele mele cunostinte imi aduc aminte ca Biserica Catolica prin reprezentatii ei au increstinat America, oare ei au pus conditii bastinasilor inainte de botez?
    Copiii din orfelinate de care nu se stie daca vor primi in viitor educatie crestina , trebuie sa le luam dreptul de a fi botezati.
    Stimate domn Gheorghe Avram, a conditiona botezul unei persoane eu il consider un pacat de moarte si va argumentez de ce: Omului prin botez ii este iertat pacatul stramosesc si este eliberat de acea mare greutate devenind fiu al Lui Dumnezeu si purtator de cele Sfinte. Ce fel de preot este acela care refuza botezul sau il conditioneaza?

  5. Orlando Sorin spune:

    Ce sarbatoare poate fi mai mare in Cer decat o familie de atei care vin la Biserica sa-si boteze pruncul?
    Nu cei sanatosi au nevoie de Doctor ci cei bolnavi.
    Oare chiar la toti credinciosii practicanti li S-a revelat Domnu ? Sau or fi o parte din ei ipocriti (atei cu aspect de credinciosi)? Mai bine sa inceapa vanatoarea de vrajitoare.
    Sa fim seriosi: CREDINTA NU POATE FI DEMONSTRATA. DECI TREABA CU GARANTII PRIVIND EDUCATIA CRESTINA ESTE O POANTA. Oare preotii care pun reaua credinta inainte nu au auzit de prezumtia de nevinovatie obligatorie in cazul credinei.

  6. Ne gasim in fata unei probleme de profunda complexitate. Nu este usor a analiza in mod epuizabil si impartial aceasta tematica a botezului. Daca recurgem la masurii de rigurozitate canonice si de teologie fundamentala sacramentala am putea reproduce contextul de dialog si chestionare, dintre Isus si apostoli: „Doamne cine se va mantui atunci, daca mai repede va intra magarul prin urechile acului, de cat bogatul in imparatia lui Dumnezeu? . Isus depaseste frontierele rationalitatii umane in a da raspuns la intrebarea ridicata din inima unor oameni simplii si suficient de preocupati, in vederea mantuirii: „Ceea ce la oameni este cu neputinta, este cu putinta la Dumnezeu„. Nu putem nici a trata cu indiferenta aceasta problema a celebrarii sacramentului botezului la copii, si aici in special, se trateaza despre acei parinti nepracticanti, despre acei parinti care situati, pe pista unei dimensiunii sociale impracticablie in ceea ce priveste participarea frecventa sau duminicala, la cultul crestin divin, si cer administrarea sacramentului botezului pentru cei dragi ai lor. Intrucit, este indispensabila credinta, pentru botez, pentru primirea tuturor sacramentelor, este nevoie a ajuta pe om sa aprofundeze necesitatea de a se articula sau conecta acestei dimensiunii. Adica trebuie ca omul sa se autoconstientizeze personal ca in raport ca primirea oricarui sacrament este necesar a intra in mod viu, practic, in raport cu Dumnezeu, in concluzie, omul trebuie sa respecte elementarile conditii biblice- teologice trasate si determinate pentru a fi crestin, insa, daca acesti parinti, solicita administrarea botezului, semnifica ca in inima lor se automanifesta un minim si implicit semn ca apartin lui Cristo, ca dezidera sa fie, astfel, incorporati si fii lor in „Corpul Mistic al lui Cristos„. Biserica din totdeauna in universalitatea sa, merge pe linea prudentei, care este o inteleapta si primara virtute in reglarea si functionarea mecanismului uman si spiritual. Ea alege mijlocul moderat si echilibrat in a privi si da o solutie optima in confruntarea cu problematicile generate de perioada profund secularizata. Este nevoie de mult rugaciune totdeauna si in special, cand se de o rezolutie pe teme serioase, ca sa prevaleze intelepciunea, caritatea, iubirea asupra dreptului, sau a aplica cu iubire administrarea fiecarui drept. Altfel daca va fi aplicat numai dreptul in mod ferm, subiectul uman va suferi in umanitatea si spiritualitatea sa.
    Pr. Vasile Orghici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *