De la un „gest de frăţietate” la atitudini fundamentaliste
11.06.2008, Cluj (Catholica) - Pe situl BRU.ro a apărut astăzi un material semnat de pr. dc. Daniel Avram, din încredinţarea Prea Sfinţiei Sale Florentin Crihălmeanu. Înscriindu-se în seria lungă de reacţii la gestul Mitropolitului Corneanu de a se împărtăşi la o slujbă greco-catolică, articolul purtătorului de cuvânt al Eparhiei de Cluj-Gherla evidenţiază un aspect special: şi anume că în presa seculară „treptat formularea de consideraţii şi acuze s-a deplasat dinspre evenimentul în sine spre Biserica Greco-Catolică”.
Sunt evocate două articole din Ziua, deşi numărul articolelor vizavi de gestul IPS Corneanu, şi care în fapt jignesc BRU, sunt mult mai multe. Mai întâi e amintită scrisoarea deschisă adresată Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Preafericitului Patriarh Daniel de către pr. Iustin Pârvu de la mănăstirea „Petru Vodă”. Acolo citim despre „actul necanonic al uniaţiei din Transilvania”, despre libera părtăşie a IPS Nicolae la „erezia papistaşă”, despre „cei ce au apostat de la dreapta credinţă”. Iar mai apoi că: „Se ştie că uniatismul şi, prin urmare greco-catolicismul, a fost nu numai un atentat asupra purităţii sfintei noastre ortodoxii, ci a fost un atentat şi asupra fiinţei şi unităţii neamului românesc”. Al doilea articol îi aparţine lui Dan Ciachir, care accentuează că înaltul ierarh ortodox „s-a împărtăşit din acelaşi potir cu schismaticii” adăugând numaidecât „adică uniţii”. După care e amintit ţăranul năsăudean Tănase Todoran, „victimă, între atâtea altele, a Uniaţiei `consolidate` prin crime şi prigoană bestială de către generalul Nikolaus Adolf Bukov”.
După ce subliniază faptul că Biserica Greco-Catolică nu poate fi numită eretică, nici rolul ei istoric nu poate fi murdărit, pr. dc. Daniel Avram scrie: „nu pot să nu mă gândesc la perspectiva pe care astfel de afirmaţii o prefigurează. După momentele dificile ale anului 1990, când Biserica a reuşit cu greu să depăşească toate împotrivirile, atât din partea Statului Român cât şi din partea Bisericii Ortodoxe Române, pentru a ieşi la lumină, tensiunile s-au diminuat progresiv încât, în anumite localităţi, s-a ajuns la o bună şi frăţească colaborare între preoţii şi comunităţile de credincioşi greco-catolici şi ortodocşi. Cred în continuare că în ciuda atacurilor la adresa Bisericii Greco-Catolice venite din parte unor persoane cu atitudini ce se apropie mai mult de fundamentalism religios decât de credinţa trăită după învăţătura şi exemplul lui Hristos, aceste bune relaţii vor continua şi pe mai departe.”
„Chiar dacă gestul Mitropolitului Nicolae a însemnat pentru unii şi un moment de sinceritate în ceea ce priveşte atitudinea lor fundamentală faţă de Biserica noastră, refuz să cred că întreaga Biserică Ortodoxă are aceeaşi opinie eronată despre Biserica Greco-Catolică. Pericolul real, însă, îl reprezintă utilizarea unor structuri mediatice de către anumite persoane sau grupuri de persoane cu atitudini fundamentalist-ortodoxe în scopul distorsionării adevărurilor istorice şi chiar teologice, deteriorând demersurile de apropiere sinceră dintre cele două Biserici româneşti. De aceea, în faţa tuturor atacurilor şi jignirilor la adresa Bisericii noastre, să ne reamintim un cuvânt al Papei Ioan Paul al II-lea din Scrisoarea Apostolică la al III-lea centenar al unirii Bisericii Greco-Catolice din România cu Biserica Romei (nr. 7): `Drumul Bisericii Greco-Catolice din România nu a fost niciodată uşor. […] În decursul veacurilor i s-a cerut acesteia o dureroasă şi grea mărturie de fidelitate faţă de exigenţa evanghelică a unităţii. Ea a devenit astfel în mod special Biserica martorilor unităţii, ai adevărului şi iubirii`.”
Stim ca Isus doreste unirea crestinilor. Noi o dorim. Trebuie inceput cu ceva concret. Dialogul este util, dar sa dea si roade. Faptele vorbesc mai mult. Cei mai multi crestini o doresc sincer si dorim din tot sufletul sa ni se alature si Biserica in adevarata unire a Bisericii lui Hristos.
Lumina divina sa ne conduca pe drumul unirii adevarate a crestinilor din toata lumea.
Regimul comunist a oferit prilejul cresterii ignorantei religioase, in randul intregii populatii din Romania. Doar cei care cauta adevarul si vreau sa aduca glorie lui Dumnezeu prin ceea ce vor sa afirme , pot sa se pronunte fara sa greseasca cu privire la ceea ce reprezinta Biserica Greco-Catolica pentru tara noastra. Ierarhii „ortodoxi„… Dan Ciachir … ar trebui sa reflecteze in lumina Sfintei Evanghelii ceea ce vor sa afirme despre Biserica Greco Catolica si nu in conformitate cu ceea ce afirma „Clerul ortodox „participant activ la dezvoltarea „culturii comuniste„ in randul oamenilor intre anii 1948-1989… Unde este acel „pahar de apa„de care vorbea Domnul Isus dat acestei Bisericii Greco Catolice , atat de asuprite… mai ales din partea intelectualitatii romane , care ar trebui sa cunoasca macar in parte adevarul anilor 1948… caci nu pot pretinde de la oamenii care au fost infometati in acea perioada , incat acum pentru multi doar hrana materiala conteaza… Zicea dreptul Iov, catre cei trei prieteni veniti sa-l vada:„Mila fie-va de mine , aveti mila de mine, o , voi , prietenii mei, caci mana lui Dumnezeu m-a lovit! „Judecata lui Dumnezeu incepe de la Casa Lui , oare cum va fi fata de ceilalti… ? Fie ca Sfantul Spirit , sa daruiasca celor care pot sa faca bine acestei tari , darurile spirituale necesare propasirii ei…
Citind parerile, opiniile, jignirile, cuvintele de “ apărare” ale Ortodoxiei sfinte ma întreb unde a disparut unul dintre darurile Spiritului (=Duhului) Sfânt: FRICA DE DUMNEZEU. La fal s-a întâmplat şi la Oradea după Sfinţirea Mare a apei la Bobotează, fundamentalismul ortodox împotriva propriului Episcop ortodox şi drept consecinţă calumnierea Bisericii Greco-Catolice.
Cum este posibil ca de la o cuminecare cu Sfânta Euharistie să se ajungă la jigniri, cuvinte si fundamentalisme atât de urâte si de rau făcătoare în sufletele credincioşilor şi necredincioşilor chiar.
Este adevărat că sunt implicaţii teologice, bisericeşti, ecumenice ş. a. m. d. , dar implicaţii ale IUBIRII, ale iertării, ale înţelegerii îşi găsesc locul şi însemnătatea într-o asemenea participare la o Sfântă şi Dumnezeiască Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur.
Toate actele de iubire – concretă, evidentă, folositoare – de primire şi ospitare pe termen lung a Comunităţilor ortodoxe în bisericile catolice din Italia, Spania, Germania, Franţa îndeodesebi (si din restul lumii în general) nu se încadrează oare în dorinţa de a ajunge la UNITATE, de a trăi împreună ca fraţii, împotriva tuturor dificultăşilor şi limitelor şi diviziunilor acestei lumi? Mie mise par o rază de limină puternică care ne uneşte pe toţi de la Sf. Euharistie (JOIA mare şi sfântă) până la Lumina prin excelenţă a Invierii: “ VENIŢI DE LUAŢI LUMINĂ! ” (Paştile cele de taină).
Am credincioşi care mă întreabă: “ Dar ce aveţi de împărţiti părinte de nu sunteţi împreună cu părintele ortodox? ” Numai după cinci ani românii ne-au văzut alaturi la un spectacol de Ziua Naţională. Erau “ indicaţiile de sus” care împiedicau orice semn de colaborare. A batjocori Biserica Greco-Catolică e la modă, culmea aici în străinătate chiar din cadrul bisericilor catolice unde se celebrează Dumnezeiasca Liturghie (a Bisericii Ortodoxe). Eu le-am spus tuturor ca mă mir cum de îşi iubesc mai puţin ca mine propria Biserică. Ortodoxia fara catolicism nu exista cu adevarat si nici invers! Unitatea in diversitate este posibila.
Înaltul Mitropolit din Banat a reuşit să aducă în atenţia opiniei publice o realitate existentă deja de mulţi ani: lumea vrea să fie creştină, panâ mai este timp. Credincioşii merg oricum la o Biserică şi la alta, au format deja multe punţi de legătură fără să îşi părăsească identitatea.
Fac apel la folosirea unui limbaj creştin şi evlavios, deoarece vom fi judecaţi după fiecare “ blestem” pe care îl aducem în faţa aproapelui nostru mai degrabă decât o sfântă Cuminecătură, valabil recunoscută sau nu de unii şi de alţii. Oricum vin peste noi tot mai mult indiferenţa postmodernă, consumismul, adevăratele erezii, sectele creştine şi necreştine, pericolul islamic etc.
Să nu fim plini de ipocrizie: românii nu îşi cunosc credinţa şi nici nu o trăiesc decăt în număr foarte mic. A fi evlavioşi la icoane, a da o tură prin Sf. Biserică şi a pleca după 15-20 minute mi se pare cam departe de ceea ce numim Împărtăşanie la Sfânta Liturghie. Pentru copii e uşor să fie creştini, dar pentru noi adulţii văd că e din ce în ce mai greu, dar nu imposibil.
Ce face presa decat sa bage intrigi asta face presa este vinovata de toate problemele din tara noastra si din lumea intreaga caci ea baga discordie intre oameni. Ce stie presa sa faca nimic decat sa ia bani pe comentarii stupide care nu sunt de competenta lor ei critica si comentateaza si daca te uiti pe primele pagini alea ziarelor iata ce gasesti femei goale si mult erotism.
Atata timp cat darurile sfinte in credinta crestina sunt cu adevarat considerate TRUPUL SI SANGELE DOMNULUI ce mai aconteaza de la cine ne impartasim. Ce te faci daca Doamne fereste se intampla o calamitate si ramai izolat iar tu fiind crestin catolic sau ortodox vrei sa te impartasesti sa te spovedesti si in zona aia sunt numai preoti catolici sau numa preoti ortodoxi? Normal ca primesti Sacramentul Euharistiei. Bunica mea pe timpul razboiului din cauza ca nu erau preoti desi era catolica se impartasea dupa ritualul crestinilor ortodocsi si nu i-a luat nimeni capul.