LC: Cum s-a ajuns la dogma Neprihănitei Zămisliri

03.06.2008, Roma (Catholica) - Articolul „Cum s-a ajuns la dogma Neprihănitei Zămisliri”, propus de revista Lumea Catholica în numărul din mai 2008, ne prezintă drumul „lung şi presărat cu dificultăţi” care a condus la declararea acestei dogme, de-a lungul căruia „mari sfinţi, teologi şi şcoli teologice s-au grupat progresiv pentru sau împotrivă”. Articolul îi aparţine lui Salvatore M. Perella, profesor de dogmatică şi mariologie la Facultatea Teologică Pontificală Marianum, Roma, şi a apărut în L`Osservatore Romano, în ediţia din 4 mai 2008, fiind tradus în limba română de pr. Mihai Pătraşcu.

„Apariţia Maicii Domnului înaintea Sfintei Ecaterina Laboure (+1876) şi răspândirea `medaliei miraculoase` au oferit multor episcopi ocazia de a cere Scaunului Apostolic ca în prefaţa Zămislirii Mariei să fie introdusă expresia `neprihănită` şi ca în litanii să fie adăugată o invocaţie care să amintească acest privilegiu divin. După anul 1840 au început să vină deja cererile pentru a obţine ca aceeaşi învăţătură să fie declarată dogmă de credinţă… Totuşi, Papa Grigore al XVI-lea (1831-1846) nu a considerat că trebuie să concretizeze dorinţa acestora, din cauza opoziţiei puternice a janseniştilor şi a perplexităţii, să spunem chiar rezistenţei, episcopilor englezi, irlandezi şi mai ales germani, unde centrele academice de teologie, până la definirea din anul 1854, s-au arătat nefavorabile faţă de o învăţătură pe care o considerau că mai trebuie clarificată, şi de aceea imatură”.

Declararea dogmei este legată de Papa Pius al IX-lea, a cărui viaţă „de credincios şi de păstor a fost caracterizată de iubire şi veneraţie faţă de Fecioara Neprihănită: viaţa lui a fost un act pregătitor pentru însăşi definiţia dogmatică din anul 1854. Timpurile, după discuţii seculare şi aprinse între teologi, păstori şi credincioşi, erau pregătite pentru dogmă”. După consultarea episcopatului universal, „la 8 decembrie 1854, la ora 11.15, în timpul Liturghiei pontificale, Scrisoarea apostolică Ineffabilis Deus a fost promulgată în mod solemn de Papa Pius al IX-lea în Bazilica Vaticanului, în prezenţa a cincizeci şi trei de cardinali, patruzeci şi trei de arhiepiscopi, nouăzeci şi nouă de episcopi şi a teologilor consultaţi”.

După cum era de aşteptat, în articol se arată faptul că „Actul pontifical a fost primit în mod substanţial cu bucurie în lumea catolică, trezind, dimpotrivă, disensiuni în rândul ortodocşilor şi protestanţilor, care încă mai contestă, din diferite motive, hotărârea din anul 1854. Zămislirea neprihănită a Mariei este un adevăr dogmatic definit, dar nu inventat de Papa Pius al IX-lea, deşi reprezintă o excepţie în istoria dogmei creştine. Proclamarea ex cathedra a fost, până la urmă, rezultatul matur atât al unei vechi intuiţii a pietăţii poporului creştin, cât şi, aceasta în mod preponderent, al dialecticii teologice pasionate care timp de secole a însoţit tema teologică a zămislirii neprihănite a Mariei”.

Sursa: Lumea Catholica