Interviu cu PS Florentin la 10 ani de păstorire a Eparhiei de Cluj-Gherla
06.08.2012, Cluj (Catholica) - În anul următor căderii comunismului, la 9 septembrie 1990, tânărul Florentin Crihălmeanu era hirotonit preot de către Episcopul George Guţiu, fiind încardinat în Eparhia de Cluj-Gherla. După aprofundarea studiilor la Roma s-a întors în Cluj, fiind numit în 1994 Vicar General. La începutul anului 1997 Papa Ioan Paul al II-lea l-a consacrat Episcop în Bazilica San Pietro, fiind Episcop auxiliar de Cluj-Gherla până în anul 2002. De atunci, după retragerea Arhiepiscopului ad personam George Guţiu, PS Florentin a preluat conducerea Eparhiei de Cluj-Gherla, astăzi, în sărbătoarea Schimbării la Faţă, aniversându-se exact zece ani de păstorire. Biroul de presă al Eparhiei clujene a realizat un interviu cu Ierarhul, publicat pe BRU.ro, de unde îl preluăm integral.
– Ce aţi simţit, în urmă cu 10 ani, la data de 6 august 2002, când aţi primit toiagul de arhipăstor al Eparhiei de Cluj-Gherla? Ce vedeaţi, în cuget, privind spre viitor?
– Momentul ceremoniei de intronizare din 6 august AD 2002, din Catedrala greco-catolică „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca, a fost un moment semnificativ din istoria vieţii mele, un moment în care, dincolo de emoţiile umane inerente ale unui astfel de eveniment, am simţit parcă mai mult şi responsabilitatea legată de demnitatea de eparh al Eparhiei de Cluj-Gherla. Dacă, mai înainte de acest moment, timp de 5 ani, ca şi vicar general, apoi ca şi episcop auxiliar, avusesem ocazia să cunosc problemele Eparhiei de Cluj-Gherla şi să ofer sugestii sau consultări Arhiereului nostru de până atunci, IPS George Guţiu, acum însă responsabilitatea unor decizii îmi revenea în mod direct. Privind spre viitor aveam curajul speranţei, al credinţei şi forţa tinereţii cu care porneam la drum. Erau atâtea aspecte frumoase care au fost înfăptuite, dar, sigur, erau şi multe idealuri, proiecte, multe alte puncte înalte de atins. De aceea, am pornit la drum cu speranţă, cu dorinţa de a face mai mult şi mai bine pentru Hristos şi pentru Biserica Sa.
– Ce consideraţi că s-a realizat în această perioadă, ce vă bucură, şi, pe de altă parte, ce vă nemulţumeşte în viaţa Eparhiei pe care o păstoriţi?
– Privind drumul de 10 ani la cârma Eparhiei şi având în faţa ochilor prima scrisoare pastorală numită „La început de drum” (din august 2002), cu care inauguram episcopatul în tronul Eparhiei de Cluj-Gherla, reluând propunerile pe care atunci le scriam, îmi dau seama că am reuşit să împlinim multe dintre ele: spre exemplu, inaugurarea unui plan pastoral anual coordonat de către un Birou Pastoral, care să poată fi diversificat la nivelul unor acţiuni pentru parohii, pentru protopopiate şi care să cuprindă credincioşii de diferite vârste, să antreneze chiar şi persoanele consacrate şi asociaţiile, grupurile de rugăciune din Eparhie. De asemenea, proiectul îmbunătăţirii bazei de date la nivel statistic, s-a materializat printr-o bază de date performantă, pe suport electronic, precum şi prin Anuarul Eparhiei de Cluj-Gherla, volum apărut chiar în acest an, în care sunt prezentate structurile Eparhiei noastre.
Un alt motiv de bucurie este integrarea Institutului Teologic Greco-Catolic în structurile Universităţii Babeş-Bolyai, în aşa fel încât structura de învăţământ greco-catolic să fie la nivelul structurilor universitare din urbea noastră. În această perioadă a continuat şi procesul de recuperare a bunurilor patrimoniale şi, de asemenea, ne-am preocupat în continuare de îmbunătăţirea condiţiilor de trai pentru clerul Eparhiei noastre. Am reuşit să organizăm şi o Adunare Eparhială, să celebrăm festiv momentul aniversar a împlinirii a 150 de ani de la înfiinţarea Eparhiei de Armenopoli-Gherla, am reuşit extinderea activităţii nucleului mass-media şi îmbunătăţirea activităţii Casei de editură „Viaţa Creştină”, prin editarea şi reeditarea unor lucrări de referinţă la nivel teologic şi istoric.
În aceşti ani am parcurs un itinerar în cadrul Eparhiei de Cluj-Gherla, cu Expoziţia foto-documentară ce prezintă istoria şi identitatea Bisericii noastre, mai cu seamă în marile oraşe şi sedii protopopiale ale Eparhiei. Considerăm o reuşită şi continuarea proiectului, după schimbarea soluţiei de proiectare, a Catedralei din Piaţa Cipariu, care va fi dedicată „Martirilor şi Mărturisitorilor secolului XX”, precum şi începutul lucrărilor la proiectul pentru noul sediu al Liceului „Inochentie Micu” şi restaurarea clădirii şcolii din curtea bisericii „Ioan Bob”. În acest fel, s-a creat cadrul necesar dezvoltării învăţământului şcolar, sub supravegherea Bisericii.
În aceşti ani au fost multe hirotoniri de preoţi şi sfinţiri de biserici, celebrări sacramentale, vizite pastorale, întâlniri cu credincioşii, zile de reculegere cu laicii şi persoanele consacrate punctate mai ales în cele două momente esenţiale ale anului liturgic, la Sărbătoarea Naşterii Domnului şi a Învierii Domnului. Actualmente, Eparhia noastră numără 188 de preoţi, care deservesc 157 parohii, precum şi Instituţiile de viaţă consacrată, respectiv structurile seminariale, sau, unii dintre ei, au misiuni speciale în străinătate. Există şi preoţi înaintaţi în vârstă care nu au o misiune pastorală, dar, în măsura în care pot, ajută pastoraţia sacramentală în diferite parohii din oraşele mari.
Pentru acest interval de 10 ani, desigur, pot fi amintite şi anumite neîmpliniri sau neajunsuri. De exemplu, ne rămâne dorinţa de a recupera, în continuare, bunurile patrimoniale ale Bisericii noastre; rămâne şi dorinţa de a putea asigura preoţilor noştri un salariu decent, care să le susţină, în bune condiţii, viaţa de familie şi mersul ei, având în vedere că există familii de preoţi numeroase, cu 8 sau 7 copii, în condiţiile în care ţara noastră traversează încă o criză economică destul de adâncă şi parohiile nu sunt în măsură să ajute suficient preoţii. Un alt motiv de îngrijorare este şi scăderea puternică a vocaţiilor la preoţie şi călugărie, precum şi scăderea nivelului ajutorului material acordat de diferitele asociaţii internaţionale Eparhiei noastre.
– Cu ce gând porniţi acum mai departe, spre viitor?
– Mai presus de problemele amintite, ştim că Biserica este a lui Hristos şi dincolo de posibilele influenţe ale societăţii, este Hristos cel care conduce Biserica şi ştim că El a spus apostolilor „Nu te teme, turmă mică!” (Lc 12, 32). De aceea şi noi, acum, la începutul unei noi perioade de episcopat, în continuarea precedentei, transmitem acelaşi mesaj optimist şi de speranţă, tuturor credincioşilor noştri, ca, împreună, să ne punem la dispoziţia lui Dumnezeu pentru a putea împlini planul Său cu Biserica noastră. Hristos ne-a spus tuturor, „Cel ce-mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (In 8, 12). De aceea, aşa cum invitam şi acum 10 ani, să îI urmăm lui Hristos fiind tari în credinţă, neclintiţi în speranţă şi desăvârşiţi în iubire, să înlăturăm în drumul nostru orice ne-ar putea împiedica să călcăm pe urmele Lui, iar privirea să ne fie mereu aţintită asupra luminii Celui transfigurat pe Muntele Taborului.
Aşa cum Sfântul Benedict sfătuia pe călugării săi, „să nu pună nimic înaintea lui Hristos”, continuăm drumul nostru sub semnul acestei devize a Sfântului Benedict, „Christo omnino nihil praeponant”, şi încredinţăm, în continuare drumul familiei noastre eparhiale ocrotirii Preasfintei Treimi, a Preacuratei Fecioare Maria, a Sfântului Iosif, patronul Eparhiei noastre, a Sfântului Vasile cel Mare, a Sfintei Tereza de Lisieux şi mijlocirii martirilor şi mărturisitorilor Bisericii noastre, precum şi venerabililor Episcopi, de pioasă amintire, ai Eparhiei de Cluj-Gherla. Binecuvântarea Domnului, a Tatălui Atotţiitorul, a Fiului Unul-Născut şi a Preasfântului şi Bunului şi de viaţă dătătorului Spirit, să coboare asupra tuturor credincioşilor Eparhiei noastre, a veneratului cler, cuvioaselor persoane consacrate, onoratelor familii, distinşilor vârstnici, iubiţilor tineri, să îi lumineze, să îi ocrotească şi să îi însoţească în pelerinajul vieţii acesteia spre mântuirea sufletelor. Amin.
Imagini
