Isus păşeşte în tăcere alături de lumea agnostică de astăzi
15.10.2012, Vatican (Catholica) - Lumea este deseori pustie, fără speranţă şi credinţă, dar Isus nu o abandonează, dimpotrivă, păşeşte alături de ea, în tăcere, pentru a-şi face simţită prezenţa, a spus Papa Benedict al XVI-lea la terminarea prânzului, vineri, 12 octombrie 2012, împreună cu Părinţii Sinodali care au participat acum 50 de ani la Conciliul Vatican II şi preşedinţii Conferinţelor Episcopale. Împreună cu ei, au mai fost prezenţi Patriarhul ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu I, şi Primatul Comuniunii Anglicane, Arhiepiscopul Rowan Williams, citim pe situl Radio Vatican. Menţionând că prânzul comun cu ocazia Sinodului este „o frumoasă tradiţie” introdusă de Fericitul Ioan Paul al II-lea, Papa Benedict al XVI-lea şi-a exprimat bucuria pentru acest moment convivial între o sesiune şi alta de lucrări sinodale şi a salutat în mod special prezenţa delegaţilor fraterni. „Această comuniune”, a spus Pontiful în scurta sa intervenţie la masă, „este un semn că suntem pe calea către unitate şi că mergem înainte cu inima. Domnul ne va ajuta să mergem înainte şi în mod vizibil”.
Referindu-se la pagina din Evanghelie despre cei doi discipoli în drum spre Emaus, Sfântul Părinte a remarcat că aceasta „este, într-un anumit fel, imaginea lumii agnostice de astăzi. Isus, care era speranţa lor, murise; lumea, dintr-o dată, devenise pustie; părea, într-adevăr, că Dumnezeu ori nu există ori nu se interesează de ei. Cu această disperare în suflet, dar păstrând totuşi o mică flacără de credinţă, cei doi merg înainte”. „Domnul merge în mod tainic împreună cu ei şi îi ajută să înţeleagă mai bine misterul lui Dumnezeu, prezenţa Sa în istorie, paşii Lui tăcuţi alături de noi. La urmă, când stau la cină, când cuvintele Domnului şi ascultarea lor aprind inimile şi iluminează minţile, îl recunosc şi, în sfârşit, inima începe să vadă”. În acelaşi fel, a încheiat Papa Benedict al XVI-lea, Sinodul ne face să fim pe cale alături de toţi oamenii timpului nostru: „Să îl rugăm pe Domnul să ne lumineze, să ne aprindă inimile ca să devină capabile să vadă, să ne lumineze mintea; şi să ne rugăm pentru ca la Cină, la Comuniunea euharistică, să fim cu adevărat deschişi, ca să înflăcărăm lumea şi să dăruim omenirii noastre lumina lui Cristos”.
