Intervenţii sinodale: Delegaţiile fraterne au vorbit Părinţilor Sinodului
18.10.2012, Vatican (Catholica) - Delegaţiile fraterne reprezentând câteva confesiuni creştine s-au adresat Sinodului Episcopilor dedicat noii evanghelizări în timpul alocat marţi după-masa. Printre cei care au vorbit s-au aflat Mitropolitul Hilarion Alfeyev de Volokolamsk, Rusia, rev. dr. Timothy George, din partea Alianţei Mondiale Baptiste, şi Sarah F. Davis, reprezentând Conciliul Mondial Metodist.
Vorbind în numele Bisericii Ortodoxe Ruse, Episcopul Hilarion a reflectat asupra aniversării şi semnificaţiei Conciliului Vatican II, afirmând că acum 50 de ani Părinţii Conciliului erau conştienţi de importanţa unei mai strânse colaborări între creştinii de diferite tradiţii. Astăzi „suntem chemaţi să ne gândim la rezolvarea sarcinilor noastre comune, pe care epoca prezentă ni le aşează în faţă. Provocările ultimilor cincizeci de ani trecuţi de la începerea Conciliului Vatican II nu şi-au pierdut semnificaţia, ci au devenit mai clare şi mai ameninţătoare.” Prelatul ortodox rus a subliniat necesitatea ca Bisericile Catolică şi Ortodoxe să îşi conjuge eforturile pentru a înfrunta provocările societăţii moderne. Episcopul Hilarion a citat cooperarea ambelor Biserici „în cadrul forumului ortodoxo-catolic, în diferite organizaţii internaţionale şi în alte locuri de dialog cu lumea seculară”.
Reprezentantul Alianţei Mondiale Baptiste a subliniat trei puncte majore ale noii evanghelizări. Primul a fost despre credinţa în Botez, împărtăşită de toţi creştinii. Fără această „realitate trinitară fundamentală, toate programele şi planurile noastre de evanghelizare vor fi fără rod”, a afirmat dr. Timothy George. La al doilea punct a afirmat că ecumenismul „este mereu în slujba evanghelizării”. În fine, încheindu-şi intervenţia a atins al treilea punct: libertatea religioasă, a afirmat el, nu îşi are rădăcina în paradigmele politice ori sociale, ci vine din însăşi caracterul lui Dumnezeu. „Tradiţia credinţei răsună ca răspuns autentic al vastei noastre experienţe şi a întrebărilor despre Univers. Trăim astfel într-o vreme de mari oportunităţi pentru vestirea credinţei.”
Metodista Sarah F. Davis (recunoscută ca femeie Episcop în comunitatea ei) s-a referit la adunare ca la „cel mai important şi mai bine sincronizat în timp Sinod din viaţa creştinismului”. Vice-preşedinta Conciliului Mondial Metodist a amintit că în sânul comunităţii ei, în 1971 a avut loc o Conferinţă Mondială ce i-a chemat pe toţi metodiştii să se dedice atât misiunii cât şi evanghelizării. A spus apoi că susţine afirmaţia Sfântului Părinte conform căreia este important ca oamenii secolului XXI să îl cunoască pe Isus Cristos. „Lumea este rănită, pierdută, confuză, distrasă, bolnavă şi are nevoie disperată de vindecare, de speranţă, de mântuire. Nu este alt nume pe care să îl chemăm în astfel de timpuri decât al lui Isus Cristos”, a spus ea în faţa Părinţilor Sinodali.
Nu stiu exact ce inseamna ecumenism. Oare in numele lui Isus sa existe fiecare dupa capul lui, sa spuna ce vrea si sa fie acceptat doar sa se simta bine si in apele lui? Oare e asa de greu sa se realizeze o unitate in Adevar, pentru ca Isus este Adevarul si nu sunt mai multe. E asa de greu sa ne intoarcem la origine, la EL si sa pornim de acolo altfel? Trebuie sa fim proprii nostri misionari in interiorul nostru. Acolo este Dragostea, Iubirea, Mila, Smerenia, Iertarea, Isus. Dar cred ca nu putem face acest lucru singuri ci doar cu voia Lui Dumnezeu. Cum vrea EL. Pentru ca cei alesi oricum nu vor alege altceva, dar nici nu vor fi lasati sa faca. Poate mai putina indiferenta, poate mai multa tolerenta, poate mai multa umilinta. Suntem mici dar recunoastem, suntem rai dar ne asumam? Mai avem scapare, dar ne mai temem? Sunt intrebari vitale care isi cauta raspuns in noi, si tot noi trebuie sa raspundem. De multe ori tacerea spune mai multe decat o gramada de barfe, rautati, invidii. Asta e o realitate pe care oare vrem s-o ascundem sau doar eu o simt asa? Intind o mana sa prind o siguranta in aproape. Sa mi fac sperante, sau nu? Credinta este fericire si sens. Dar s-o expun nu pot. E prea intima si prea totala. Si definitiva. Timpul va raspunde acolo unde omul tace. Cu drag
Eu cred ca toti crestini sunt una, uniti de Duhul Sfint ce vune de la Dumnezeu. Chiar daca avem unele diferente in ceea ce priveste organizarea practica a Bisericilor crestine, ar fi bine ca toti crestini sa se aiba ca frati intr-un unul Sfânt Isus Cristos Fiul Lui Dumnezeu. Isus Cristos a cucerit lumea prin credinta pina la contopire cu Dumnezeu Tatal, iubire si blindete – iata aceste trebuie sa fie armele unui crestin inpotriva celui rau: Credinta in Sfinta Treime (cea care ne uneste pe toti), iubirea suprema fata de Dumnezeu si fata de aproapele nostru. Cine este aproapele nostru? Toti semeni nostri indiferent de limba vorbita sau culoarea fetei. Toate Bisericile crestine sunt chemate de Isus sa dea un raspuns bun la diferite orientari patronate de cel rau. Deci numai inpreuna vom avea taria necesara. De multe ori noi, crestinii, gresim cind vrem sa-L aparam pe Dumnezeu prin metodele noastre pamintesti! Nu noi trebuie sa-l aparam pe Dumnezeu ci Dumnezeu ne apara pe noi. Noi trebuie sa ne aparam pe noi de cel rau prin Credinta in Sf. Treime, iubire si blindete asa cum Isus Fiul Tatalui a cucerit lumea.