Adevărul este pentru toţi
14.05.2008, Vatican (Catholica) - Când cineva găseşte lumina adevărului îşi dă seama că este lumină pentru toţi, şi astfel dialogul nu acceptă superficialitatea, a afirmat Papa Benedict astăzi, în timpul audienţei generale din Piaţa San Pietro dedicată „unei figuri foarte misterioase: un teolog din secolul VI, al cărui nume nu este cunoscut şi care a scris sub pseudonimul Dionisie Areopagitul”. Sfântul Părinte a amintit că numele face referinţă la un personaj din Faptele Apostolilor, unul dintre cei convinşi de predicarea lui Paul din Areopagul Atenei.
De ce scriitorul din secolul VI a ales acest nume, a susţinut Pontiful, poate fi eventual cel mai bine explicat prin dorinţa acestui teolog de a fi umil, precum şi de intenţia lui de a merge pe urmele lui Paul, promovând „o întâlnire între cultura şi mentalitatea greacă şi vestirea lui Cristos”. Papa a plasat scrierile lui Dionisie în contextul secolului al VI-lea, cu conflictul generat după Conciliul de la Calcedon. Scrierile lui răspund gânditorului neoplatonic Proclo, care susţinea o întoarcere la politeismul străvechii religii greceşti. Pseudo-Dionisie, a amintit Papa, scria: „`Nu îmi place să provoc polemici; eu vorbesc pur şi simplu adevărul; caut adevărul.` Iar lumina adevărului face erorile să pălească şi ce este bun să strălucească. Cu acest principiu el a purificat gândirea greacă şi a legat-o de Evanghelie. Acest principiu, pe care îl afirmă în cea de-a şaptea scrisoare, este şi expresia adevăratului spirit al dialogului: nu e vorba de găsirea lucrurilor care separă ci de găsirea adevărului în Adevărul însuşi; acesta străluceşte şi face apoi erorile să cadă.”
Papa a susţinut apoi că teologul din secolul VI este autorul „primei mari teologii mistice”. Învăţăturile sale folosesc „teologia negativă”, adică ideea că „cele mai elevate concepte despre Dumnezeu nu ajung niciodată la adevărata Sa măreţie” şi că „este mai uşor de spus ce nu este Dumnezeu decât de exprimat ceea ce este El cu adevărat”. Preudo-Dionisie ne spune că „în cele din urmă, iubirea vede mai mult decât raţiunea. Unde este lumina iubirii umbrele raţiunii dispar. Iubirea vede, iubirea este un ochi şi experienţa ne oferă mai mult decât reflecţia”, a adăugat Sfântul Părinte. Dionisie are şi o relevanţă specială ca „mare mediator în dialogul modern dintre creştinism şi teologiile mistice ale Asiei, marcate de convingerea că este imposibil să spui ce este Dumnezeu, că doar expresiile negative pot fi folosite pentru a vorbi despre El; că despre Dumnezeu se poate vorbi doar cu `nu`, şi că poţi ajunge la El doar intrând în experienţa `nu`-ului. Aici vedem o similaritate între gândirea Areopagitului şi cea a religiilor asiatice. El poate fi astăzi un mediator cum a fost între spiritul grec şi Evanghelie.”
Sfântul Părinte a vorbit în acest context despre dialog ca despre ceva ce „nu acceptă superficialitatea”. A explicat: „Tocmai când cineva intră în profunzimea întâlnirii cu Cristos se deschide un spaţiu amplu pentru dialog. Când cineva găseşte lumina adevărului îşi dă seama că este o lumină pentru toţi; polemica dispare şi este posibil ca unul să îl înţeleagă pe celălalt, sau cel puţin, vorbind unul cu altul, să se apropie. Calea dialogului constă tocmai în a fi aproape de Dumnezeu în Cristos, în profunzimea întâlnirii cu El, în experienţa adevărului, care ne deschide spre lumină şi ne ajută să mergem să îi întâlnim pe ceilalţi. […] Să îi cerem Domnului să ne ajute şi astăzi să ne punem înţelepciunea şi timpul în slujba Evangheliei, descoperind din nou frumuseţea credinţe, a întâlnirii cu Dumnezeu.”
