Papa Francisc – un om cu dor de casă, suporter de fotbal, iubitor al tangoului

04.04.2013, Vatican (Catholica) - Iată câteva dintre lucrurile favorite ale Papei Francisc, pe care le-a dezvăluit într-o serie de interviuri acordate pe vremea când era Arhiepiscop de Buenos Aires. Interviurile sunt publicate în cartea „Papa Francisc: Dialoguri cu Jorge Bergoglio”, de Sergio Rubin şi Francesca Ambrogetti, care a fost publicată iniţial în 2010, cu titlul „El Jesuita” („Iezuitul”).

– Sporturile favorite: când era tânăr, viitorul Papă juca baschet, dar îi plăcea să meargă la stadion cu toată familia, la meciurile de fotbal ale echipei lor favorite, San Lorenzo. El a deplâns faptul că suporterii nu mai sunt ca pe vremuri. Pe atunci, în cel mai rău caz, „oamenii strigau la arbitru că este un om de nimic, un ticălos, un trădător… fleacuri în comparaţie cu epitetele pe care le folosesc astăzi”, a spus el.

– Oraşul favorit: „Îmi place unde trăiesc. Îmi place în Buenos Aires”. A călătorit în America Latină şi în părţi din Europa, inclusiv în Irlanda, „pentru a-mi îmbunătăţi engleza”. Cu toate acestea, a declarat el, „încerc întotdeauna să evit călătoriile… deoarece îmi place mult să stau acasă”, i se face repede dor de casă.

– Modul favorit de a se informa: ziarele. A declarat că porneşte radioul doar pentru a asculta muzică clasică. Se gândise că va începe poate să folosească Internetul aşa cum a făcut-o predecesorul său, defunctul Cardinal Juan Carlos Aramburu de Buenos Aires – „când s-a retras la 75 de ani”.

– Mijlocul favorit de transport, ca şi Cardinal Arhiepiscop de Buenos Aires: metroul, pe care îl lua întotdeauna pentru a se deplasa, „deoarece este rapid; dar dacă pot, prefer autobuzul, pentru că aşa pot privi pe geam”.

– Modul favorit de a-şi petrece timpul: ca băiat, îi plăcea să colecţioneze timbre. Astăzi, „îmi place mult să citesc şi să ascult muzică”.

– Autorii şi cărţile favorite: „Îmi place poezia lui Friedrich Holderlin”, un poet liric din secolul al XIX-lea; cartea „Logodnicii” („I Promessi Sposi”) a lui Alessandro Manzoni, despre care spune că a citit-o cel puţin de patru ori; „Divina Comedie” a lui Dante Alighieri; şi orice scris de Feodor Dostoievski şi scriitorul argentinian Jorge Luis Borges. Papa a amintit că deşi Borges a fost agnostic, „recita ‘Tatăl nostru’ în fiecare seară, pentru că îi promisese mamei lui că va face acest lucru, şi a murit cu un sentiment de mângâiere religioasă'”.

– Muzica favorită: Uvertura „Leonora” nr. 3 a lui Ludwig van Beethoven, dirijată de defunctul Wilhelm Furtwangler, „care, în opinia mea, este cel mai bun dirijor pentru câteva dintre simfoniile lui Beethoven şi opere ale lui Wagner”.

– Stilul favorit de dans: tangoul, despre care spune că îi place „foarte mult. Este ceva care vine din interior”. A declarat că a dansat tango în tinereţe, „deşi mi-a plăcut mai mult milonga”, care este o formă mai veche de tangou, cu un ritm mai rapid.

– Filmul favorit: „Babette’s Feast”, deoarece arată transformarea unui grup de oameni care au mers prea departe în a-şi nega problemele şi nu au ştiut ce înseamnă fericirea, a spus el. O masă somptuoasă îi ajută să se elibereze de teama lor de a iubi. Îi plac de asemenea filmele neorealismului italian, care abordează adesea consecinţele sociale, economice şi morale ale celui de-al doilea război mondial, dar a adăugat că fiind Arhiepiscop nu a avut mult timp pentru a merge la filme.

– Pictura favorită: „Răstignirea albă” a lui Marc Chagall. Scena „nu este crudă, ci mai degrabă plină de speranţă. Arată durerea plină de seninătate. Cred că este unul dintre cele mai frumoase tablouri pe care le-a pictat Chagall vreodată”.

– Persoana favorită: bunica lui, Rosa, care l-a crescut când era mic, l-a învăţat primele cuvinte în limba italiană şi i-a transmis profunda ei sensibilitate religioasă.

– Sfântul favorit spre care se îndreaptă în timpuri de nevoie: Sf. Tereza de Lisieux. Păstra o fotografie a ei pe un raft în biblioteca sa, cu o vază cu trandafiri albi în faţa ei. „Când am o problemă, mă rog la această sfântă, nu să o rezolve, ci să o ia în mâinile ei şi să mă ajute să o accept”.

– Virtutea favorită: „Virtutea iubirii, a face loc pentru ceilalţi printr-o abordare blândă. Smerenia mă atrage mult! Întotdeauna îi cer lui Dumnezeu să îmi dea o inimă smerită”, a spus el.

– Cel mai rău viciu pe care doreşte să îl evite: „Păcatul care mă dezgustă cel mai mult este mândria” şi a gândi despre sine cu înfumurare. A spus că atunci când i s-a întâmplat, „am simţit o mare ruşine şi i-am cerut iertare lui Dumnezeu, pentru că nimeni nu are dreptul să se comporte astfel”.

– Reacţia tipică la anunţuri neaşteptate: „îngheaţă”. Atunci când Papa Francisc a fost ales în Scaunul lui Petru şi a apărut la balconul central al Bazilicii San Pietro, mulţi au observat că arăta mai degrabă împietrit. Se pare că aşa a reacţionat şi când a fost numit Episcop auxiliar în 1992 şi aşa reacţionează „la orice lucru neaşteptat, bun sau rău; este ca şi cum sunt paralizat”, a declarat el.

– Lucrurile pe care le-ar salva în cazul unui incendiu: breviarul său şi agenda, care conţine şi toate contactele sale, adrese şi numere de telefon. „Ar fi un adevărat dezastru să le pierd”. „Sunt foarte ataşat de breviarul meu; este primul lucru pe care îl deschid dimineaţa şi ultimul pe care îl închid când merg la culcare”. El ţine de asemenea între paginile acestuia scrisorile bunicii sale şi ultimele ei cuvinte către nepoţi înainte de a muri. Ea le-a spus ca în momente de tristeţe, tulburare sau pierdere, să privească spre tabernacol, „unde este păstrat cel mai mare şi mai nobil dintre martiri”, şi spre Maria la picioarele crucii, pentru ca ei „să lase să cadă un strop de mângâiere pe cele mai profunde şi mai dureroase răni”.