Credinţa nu se negociază, de aceea Biserica este şi astăzi una a martirilor

06.04.2013, Vatican (Catholica) - A mărturisi cu curaj credinţa în întregul ei este invitaţia lansată în dimineaţa zilei de sâmbătă, 6 aprilie 2013, de Papa Francisc, în timpul Liturghiei prezidate în capela din Casa Sfânta Marta. La celebrare au fost de faţă o familie argentiniană şi câteva călugăriţe dintre Fiicele Sf. Camil şi Fiicele Fecioarei Carităţii. În scurta sa predică, Papa a comentat lecturile din Sâmbăta Octavei Paştelui: în prima, Petru şi Ioan dau mărturie cu curaj despre credinţa lor în faţa capilor evreilor, în ciuda ameninţărilor, în timp ce în Evanghelie, Isus înviat îi mustră pe apostoli pentru faptul că nu îi cred pe cei care afirmă că l-au văzut viu.

Pontiful a pus următoarele întrebări: „Cum este credinţa noastră? Este puternică? Sau uneori este ca apa de trandafir?” – ceva făcut cu superficialitate. Atunci când vin dificultăţile „suntem curajoşi ca Petru sau cam căldicei?” Petru, a remarcat Papa, nu a tăcut când a venit vorba de credinţa lui, nu a făcut compromisuri, deoarece „credinţa nu se negociază”. Întotdeauna „a existat, în istoria poporului lui Dumnezeu, această tentaţie: de a mai tăia din credinţă”, tentaţia de a fi mai mult „la fel ca ceilalţi”, aceea de „a nu fi prea, prea intransigenţi”. „Dar atunci când începem să mai tăiem din credinţă, să negociem credinţa, să o vindem oarecum celui care plăteşte mai bine – a subliniat el – pornim pe drumul apostaziei, al infidelităţii faţă de Domnul”.

„Exemplul lui Petru şi Ioan ne ajută, ne dă forţă”, dar în istoria Bisericii există atâţia martiri până în ziua de astăzi, „deoarece pentru a găsi martirii nu este necesar să mergem în catacombe sau la Colosseum: martirii trăiesc şi acum, în atâtea ţări. Creştinii sunt persecutaţi pentru credinţă. În unele ţări nu pot purta crucea: sunt pedepsiţi dacă o fac. Astăzi, în secolul XXI, Biserica noastră este o Biserică a martirilor”, a celor care spun ca Petru şi Ioan: „Noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit”. Şi aceasta „ne dă forţă, nouă celor care uneori avem credinţa puţin slăbită”. Ne dă forţa de a mărturisi cu viaţa „credinţa pe care am primit-o, această credinţă care este darul pe care Domnul îl dă tuturor oamenilor”. Dar acest lucru „nu îl putem face noi singuri: este un har. Harul credinţei. Trebuie să îl cerem în fiecare zi: ‘Doamne… păzeşte credinţa mea, fă-o să crească, să fie puternică, curajoasă, şi ajută-mă în momentele în care – asemenea lui Petru şi Ioan – trebuie să o mărturisesc în public. Dă-mi curajul’. Aceasta ar fi o rugăciune frumoasă pentru ziua de astăzi: ca Domnul să ne ajute să ne păstrăm credinţa, să o ducem înainte, să fim oameni ai credinţei”.