Treimea reflectată în solidaritate şi subsidiaritate
05.05.2008, Vatican (Catholica) - Credinţa în Preasfânta Treime iluminează principiile solidarităţii şi subsidiarităţii propuse de doctrina socială catolică, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea în ziua de sâmbătă, 3 mai 2008, când s-a adresat participanţilor la sesiunea plenară a Academiei Pontificale de Ştiinţe Sociale. Întâlnirea care a început vineri, 2 mai, şi continuă până marţi, are ca temă „Căutarea binelui comun: cum pot conlucra solidaritatea şi subsidiaritatea”.
„Cum pot conlucra solidaritatea şi subsidiaritatea în căutarea binelui comun într-un mod care nu doar respectă demnitatea umană, ci îi şi permite să înflorească?” a întrebat Sfântul Părinte. „Acesta este miezul problemei care vă preocupă”. Şi deşi anumite elemente ne pot ajuta să înţelegem aceste concepte, a spus el, „solidaritatea care leagă familia umană, şi nivelele de subsidiaritate care o întăresc din interior, trebuie totuşi să fie întotdeauna plasate în orizontul vieţii misterioase a Dumnezeului Trinitar, în care percepem o iubire inefabilă împărtăşită de Persoane egale, dar cu toate acestea distincte”.
Papa a continuat: „Prietenii mei, vă invit să permiteţi ca acest adevăr fundamental să pătrundă în reflecţiile voastre: nu doar în sensul că principiile solidarităţii şi subsidiarităţii sunt fără îndoială îmbogăţite de credinţa noastră în Preasfânta Treime, ci în mod special în sensul că aceste principii au potenţialul de a aşeza oamenii pe drumul descoperirii destinului lor definitiv, supranatural. Înclinaţia umană naturală spre a trăi în comunitate este confirmată şi transformată de `unitatea în Duh`, pe care Dumnezeu a acordat-o fiilor Lui adoptivi. În consecinţă, responsabilitatea creştinilor de a lucra pentru pace şi dreptate, angajamentul lor irevocabil de a construi binele comun sunt inseparabile de misiunea lor de a proclama darul vieţii veşnice la care Dumnezeu l-a chemat pe fiecare om”.
Papa Benedict al XVI-lea a explicat că prin credinţă, este posibil să vedem că „cetăţile cerească şi pământească se întrepătrund şi sunt intrinsec orientate una spre cealaltă, deoarece ambele aparţin lui Dumnezeu Tatăl”. Sfântul Părinte a afirmat înaintea membrilor academiei pontificale că „puteţi fi siguri că discuţiile voastre vor fi în slujba tuturor oamenilor de bunăvoinţă, în acelaşi timp inspirându-i pe creştini să îmbrăţişeze mai prompt obligaţia lor de a face să crească solidaritatea cu şi între concetăţenii lor, şi de a acţiona după principiul subsidiarităţii promovând viaţa de familie, asociaţiile de voluntariat, iniţiativele private şi o ordine publică ce facilitează funcţionarea sănătoasă a comunităţilor de bază ale societăţii”.
Pontiful a mai arătat că principiile solidarităţii şi subsidiarităţii nu sunt doar „orizontale”. „Ambele au o dimensiune verticală esenţială. Adevărata solidaritate – deşi începe cu recunoaşterea demnităţii egale a celuilalt – se împlineşte doar atunci când îmi pun de bună voie viaţa în slujba celorlalţi. Aici se găseşte dimensiunea `verticală` a solidarităţii: sunt îndemnat să mă fac mai mic decât celălalt pentru a sluji nevoilor lui”. „În mod similar, subsidiaritatea, în măsura în care îi încurajează pe oameni să intre de bunăvoie în relaţii de dăruire de sine cu aceia cu care sunt mai strâns legaţi şi de care depind cel mai mult, şi cere de la autorităţile mai înalte respect pentru aceste relaţii – manifestă o dimensiune `verticală` indicând spre Creatorul ordinii sociale”.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
