Arhiepiscopul Celli despre mass-media
03.05.2008, Roma (Catholica) - „Mijloacele de comunicare socială la răspântie între protagonism şi slujire; a căuta adevărul pentru a-l împărtăşi” este tema aleasă de Papa Benedict al XVI-lea pentru cea de-a 42-a Zi Mondială a Comunicărilor Sociale care se celebrează duminică, 4 mai. Radio Vatican a oferit câteva gânduri ale Arhiepiscopul Claudio Maria Celli, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Comunicaţii Social, legate de această temă.
„Papa pune în evidenţă faptul că mijloacele de comunicare socială – care sunt în ele însele o realitate pozitivă – se află la un moment fundamental, de răspântie. Ce rol trebuie să îndeplinească un mijloc de comunicare în masă? De slujire, astfel încât omul să devină tot mai om şi aceasta pentru că cea mai mare demnitate a lui este aceea de a căuta adevărul. Mijloacele de comunicare socială trebuie să favorizeze căutarea – de către om – a adevărului care, cum spune Papa, şi care, odată ce a fost găsit, trebuie împărtăşit. Sfântul Părinte subliniază că rolul asumat de instrumentele de comunicare socială trebuie considerat parte integrantă a chestiunii antropologice care se evidenţiază ca o provocare crucială a celui de-al treilea mileniu căci – alături de ceea ce se petrece pe frontul vieţii umane, a căsătoriei, familiei, în ambientul marilor chestiuni contemporane privitoare la pace, dreptate şi conservarea creaţiei şi în sectorul comunicaţiilor sociale sunt în joc dimensiunile constitutive ale omului şi adevărului său.
Arhiepiscopul Celli a vorbit apoi despre riscul ca mass-media să se transforme în sisteme destinate să supună omul la logici dictate de interese dominante, de moment, impunând modele distorsionate de viaţă socială, familială sau socială. „Mijloacele de comunicare socială au această mare capacitate, reducând lumea la un sat global. Azi ştim, simultan, ce se întâmplă în America Latină, în Africa, în Asia şi tot ceea ce se petrece în diferite părţi ale lumii devine parte din propria noastră viaţă, din conştiinţa noastră, din parcursul nostru şi din sensibilitatea noastră de oameni atenţi faţă om şi de parcursul existenţei sale. Gândiţi-vă, de exemplu, cum pot influenţa negativ anumite emisiuni viaţa familială, cum pot oferi modele de viaţă de familie care nu răspund mesajului Evangheliei şi anumitor conţinuturi umane. De multe ori, ne dăm seama că ceea ce pierdem nu este doar credinţa şi conţinuturile legate de mesajul evangelic, dar se pierd de asemenea mari valori umane, care reprezintă patrimoniul nostru existenţial ce caracterizează însăşi identitatea noastră culturală.”
