Preotul are misiunea să semene bucuria Evangheliei
27.04.2008, Vatican (Catholica) - Astăzi Papa Benedict al XVI-lea a hirotonit noi preoţi pentru Dieceza de Roma. Cu o întârziere de 20 de minute a apărut în faţa credincioşilor din Piaţa San Pietro pentru recitarea antifonului marian pascal „Regina caeli”. Prezentăm în continuare discursul adresat de Sfântul Părinte celor aproximativ 60.000 de persoane, după traducerea făcută de redacţia română a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
S-a încheiat de curând în Bazilica San Pietro celebrarea în cadrul căreia am hirotonit 29 noi preoţi. Acesta este, în fiecare an, un moment special de har şi de mare sărbătoare: sevă reînnoită este infuzată în ţesutul comunităţii atât ecleziale cât şi civile. Dacă prezenţa preoţilor este indispensabilă pentru viaţa Bisericii, ea este însă preţioasă pentru toţi. În Faptele Apostolilor citim că diaconul Filip a purtat Evanghelia într-un oraş din Samaria; lumea a aderat cu entuziasm la predica sa, şi a văzut şi minuni pe care le făcea asupra bolnavilor; „şi o mare bucurie i-a cuprins pe toţi în acel oraş” (1,8). Aşa cum am amintit noilor prezbiteri în cursul celebrării euharistice, acesta este sensul misiunii Bisericii şi în special al preoţilor: să semene în lume bucuria Evangheliei! Unde Cristos este predicat cu forţa Duhului Sfânt şi este primit cu suflet deschis, societatea, deşi plină de atâtea probleme, devine „oraş al bucuriei” – cum sună titlul unei renumite cărţi referitoare la opera Maicii Tereza din Calcutta. Aceasta, deci, este urarea pe care o fac noilor preoţi, pentru care vă invit pe toţi să vă rugaţi: fie ca ei să poată răspândi, acolo unde vor fi trimişi, bucuria şi speranţa care izvorăsc din Evanghelie.
În realitate, acesta este şi mesajul pe care l-am dus zilele trecute în Statele Unite ale Americii, prin călătoria apostolică ce avea ca moto aceste cuvinte: „Cristos speranţa noastră”. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru că a binecuvântat din plin această deosebită experienţă misionară şi mi-a dat să mă fac instrument al speranţei lui Cristos pentru acea Biserică şi pentru acea ţară. În acelaşi timp, îi mulţumesc pentru că eu însumi am fost întărit în speranţă de catolicii americani: am găsit, de fapt, o mare vitalitate şi voinţa decisă de a trăi şi a mărturisi credinţa în Isus. Miercurea viitoare, în timpul audienţei generale, îmi propun să mă opresc mai pe larg la această vizită a mea în America.
Astăzi multe Biserici Orientale sărbătoresc, după calendarul iulian, marea solemnitate a Paştelui. Doresc să exprim acestor fraţi şi surori ai noştri fraterna mea apropiere spirituală. Îi salut cordial, rugând pe Dumnezeu Unul-Întreit să îi întărească în credinţă, să îi umple cu lumina strălucitoare care emană din învierea Domnului şi să îi mângâie în nu uşoarele situaţii în care adesea trebuie să trăiască şi să mărturisească Evanghelia. Vă invit pe toţi să vă uniţi cu mine în a o invoca pe Maica Domnului, pentru ca drumul de mult început al dialogului şi colaborării să ne poarte curând la o mai completă comuniune cu toţi ucenicii lui Cristos, pentru ca să fie un semn din ce în ce mai luminos de speranţă pentru toată omenirea.
