Papa Leon al XIII-lea: Providentissimus Deus
09.07.2013, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia din Iaşi anunţă apariţia enciclicei „Providentissimus Deus”, scrisă de Papa Leon al XIII-lea şi a documentului „Instrucţiuni cu privire la caracterul istoric al primelor trei capitole din Geneză”, scris de Comisia Pontificală Biblică, ambele traduse în limba română de Petru Ciobanu. Cartea apare în colecţia Magisterium, formatul 14×20, are 52 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (LibrariaSapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 8 lei.
Providenţa divină este purtarea de grijă pe care Dumnezeu o manifesta în mod permanent faţă de întreaga creaţie. Ea, care, printr-un admirabil plan de iubire, a ridicat dintru început neamul omenesc la o participare la natura divină şi care, apoi, l-a restabilit în demnitatea sa de la început, eliberându-l de vina şi moartea comună, i-a oferit acestui om un ajutor preţios pentru a-i deschide, prin mijloace supranaturale, comorile ascunse ale divinităţii, înţelepciunii şi îndurării sale. Într-adevăr, revelaţia divină cuprinde adevăruri care nu sunt accesibile raţiunii umane şi care, cu toate acestea, au fost revelate omului, după cum enunţă şi Conciliul Vatican I în Constituţia dogmatică „Dei Filius”, „pentru ca toţi să le poată cunoaşte cu uşurinţă, cu o certitudine fermă, fără niciun amestec de eroare, totuşi nu pentru aceasta se poate spune că revelaţia este necesară într-un mod absolut, ci pentru că Dumnezeu, în infinita Sa bunătate, l-a predestinat pe om unui scop supranatural”.
Enciclica de faţă, tradusă de studentul teolog Petru Ciobanu, îşi propune să dea un impuls şi un suport pentru citirea şi studierea Sfintei Scripturi. Astfel, în prima parte a enciclicei, intitulată „Utilitatea multiformă a Sfintei Scripturi şi respectul permanent pe care i-l arată Biserica”, Scriptura este prezentată ca fiind redactată sub inspiraţie divină. Dumnezeu le-a dat oamenilor Scripturile. Exemplul Domnului nostru Isus Cristos şi al apostolilor o demonstrează. Într-adevăr, însuşi Isus, care şi-a câştigat autoritatea prin minuni, avea obiceiul să apeleze la Sfintele Scripturi pentru a da mărturie despre misiunea sa divină. Scriptura şi predicarea, Scriptura în şcolile antice şi perioada scolastică fac subiectul altor câtorva subpuncte din prima parte.
În partea a doua, cititorul este pus în temă cu privire la „Organizarea actuală a studiilor biblice”, cu un prim subpunct dedicat adversarilor şi erorilor, după cum spune însuşi Papa Leon al XIII-lea: „Planul pe care ni l-am propus cere de la noi, venerabili fraţi, să vă comunicăm ceea ce pare cel mai util pentru buna organizare a acestor studii. Însă mai întâi trebuie să îi cunoaştem pe cei care ne pun piedici, să cunoaştem acele metode şi acele arme în care aceştia se încred”. Tot Papa afirmă într-o altă secţiune: „Nu trebuie să vă îngrijiţi de nimic mai mult ca de prudenţa în alegerea învăţătorilor, întrucât pentru această funcţie este important să fie desemnaţi nu oameni din mulţime, ci aceia care dau dovadă de o mare iubire şi o lungă practică a Bibliei, de o vastă cultură ştiinţifică, cu alte cuvinte, să fie la înălţimea misiunii lor”. Un alt accent este pus pe cercetarea şi interpretarea biblică, pe relaţia dintre Scriptură şi sfinţii părinţi, precum şi pe Scriptură ca sufletul teologiei.
În ultima parte, dedicată apărării Sfintei Scripturi împotriva erorilor moderne, Papa Leon al XIII-lea punctează schematic importanţa unităţii cărţilor sfinte, studiul limbilor orientale, Scriptura şi ştiinţele naturale, Scriptura şi inerenţa. După această enciclică este ataşat şi un adaos redactat de Comisia Pontificală Biblică, intitulat „Instrucţiuni cu privire la caracterul istoric al primelor trei capitole din Geneză”. Recomandăm această enciclică celor care doresc să cunoască importanţa pe care Biserica Catolică o acordă Bibliei, precum şi modul în care ea este studiată şi predicată. (prezentare semnată de Ştefan Tamaş)
Imagini
