Fragmente din dialogul avut de Papa cu jurnaliştii la întoarcerea de la Rio (I)

29.07.2013, Vatican (Catholica) - În timpul zborului de la Rio la Roma, Papa Francisc a răspuns la câteva zeci de întrebări, unele personale, unele despre anumite probleme sensibile din Vatican. Tirul jurnaliştilor a durat o oră şi doisprezece minute. Sfântul Părinte a fost de acord să ţină conferinţa de presă imediat după ce avionul a ajuns în aer, în ciuda oboselii acumulate în aceste zile la Ziua Mondială a Tineretului. I-a surprins pe jurnalişti cu disponibilitatea sa, răspunzând şi la întrebări pe teme spinoase precum reforma Băncii Vaticanului (IOR), cazul Ricca, susţinerea homosexualităţii, Vatileaks.

Vatican Insider a publicat un amplu material în care sunt incluse fragmentele considerate mai importante din dialogul Papei cu jurnaliştii. Se spune în introducerea la material că Pontiful ar fi ales să facă o conferinţă de presă la întoarcere, nu la dus, pentru a evita ca interpretările din presă să umbrească Ziua Mondială a Tineretului. Cu adevărat, declaraţiile sale din această conferinţă de presă au început deja să fie răstălmăcite şi să devină subiect de scandal. Iată în continuare o primă parte din selecţiile oferite de Vatican Insider.

IOR are nevoie de o schimbare

„Cardinalii au fixat munca ce trebuie desfăşurată încă din adunările generale pre-Conclav. Activitatea comisiei de opt Cardinali – este foarte important că vin din exterior – este de a dezvolta relaţia dintre sinodalitate şi primat. Propunerile pentru reformă sunt multe şi implică secretariatul de stat şi desigur IOR. Intenţionam să mă opresc asupra acestei probleme anul viitor, dar planurile s-au schimbat acum datorită problemelor de care sunteţi conştienţi. Cum vom face reforma şi vom îndrepta ce trebuie îndreptat? Am format o comisie ‘sfătuitoare’. Nu ştiu ce se va întâmpla cu IOR: unii spun că este mai bine să avem o bancă, alţii că ar trebui închisă. Mă încred în munca făcută de cei angajaţi în IOR, respectiv în comisie. Nu ştiu care va fi rezultatul: trebuie să încercăm şi să vedem ce merge. Dar orice se va întâmpla cu IOR, este clar nevoie de transparenţă şi de onestitate.”

Conţinutul genţii negre de mână

„Mi-am luat bagajul de mână în avion pentru că mereu fac aşa. Ce este înăuntru? Aparatul de ras, cartea de rugăciuni, jurnalul meu şi o carte de citit. Cartea este despre Sfânta Tereza de Lisieux, pentru care am o mare devoţiune. Este normal să am un bagaj după mine. Trebuie să fim normali, trebuie să ne obişnuim să fim normali şi sunt puţin şocat că lumea este atât de interesată de această geantă. Oricum, nu era o bombă nucleară în ea.”

De ce cere mereu oamenilor să se roage pentru el

„Am cerut mereu oamenilor să se roage pentru mine. Când eram preot nu le-am cerut atât de des. Am început să cer mai des când am ajuns Episcop. Am simţit că am multe slăbiciuni şi probleme. Şi eu sunt păcătos. Această cerere este ceva ce vine din interior. Îi cer şi Fecioarei Maria să se roage pentru mine. Este un obicei care vine din inimă. Simt că trebuie să cer.”

Schimbări şi rezistenţe în Curia Romană

„Cardinalii au cerut o schimbare dinainte de Conclav, iar apoi este partea ce ţine de personalitatea mea. Nu am putut să locuiesc de unul singur în Palatul Apostolic. Apartamentul papal este mare dar nu luxos. Totuşi, nu pot să stau singur, doar cu un grup mic de oameni. Am nevoie să fiu cu oameni, să întâlnesc oamenii. De aceea am spus că nu am putut din motive ‘psihiatrice’: psihologic nu pot şi fiecare trebuie să fie sincer cu sine. Apartamentele Cardinalilor sunt de asemenea sobre, cel puţin cele văzute de mine. Cu toţii trebuie să trăim aşa după cum ne cere Domnul. De fapt toţi cei care slujesc Biserica ar trebui să trăiască în general sobru. Sunt sfinţi în Curie: Episcopi, preoţi, laici, lume care munceşte. Mulţi dintre ei merg să viziteze săraci în secret sau slujesc în unele biserici în timpul lor liber. Dar sunt şi unii care nu sunt chiar sfinţi, şi aceste cazuri provoacă scandal deoarece un copac ce cade face mai mare zgomot decât o pădure ce creşte. Mă doare când se întâmplă aşa ceva.

Avem un monsenior (Nunzio Scarano, de la Administraţia pentru Patrimoniul Scaunului Apostolic) care este în închisoare. Nu a ajuns la închisoare deoarece seamănă cu Fericita Imelda (o expresie argentiniană ce înseamnă că nu e sfânt). Cred că Curia a decăzut puţin, faţă de trecut, când erau unii membri vechi ai Curiei ce îşi făceau munca cu fidelitate. De aşa ceva are Curia nevoie. Dacă există o rezistenţă atunci cu siguranţă eu nu am văzut-o. Este adevărat că nu am făcut multe, dar eu am găsit ajutor, am găsit anumite persoane loiale. Îmi place ca oamenii să îmi spună când nu sunt de acord cu ceva. Aceşti oameni sunt cu adevărat loiali. Sunt apoi cei care spun că sunt de acord, dar pe la spate spun exact pe dos. Din aceştia nu am întâlnit încă.”

De ce nu s-a spus nimic despre avort sau despre „căsătoriile” homosexuale

„Biserica s-a exprimat deja pe aceste teme. Biserica are o poziţie clară. Iar de-a lungul călătoriei în Brazilia era necesar să vorbesc pozitiv.”

De ce se defineşte ca Episcop al Romei şi nu ca „primus inter pares”

„Nu trebuie citit printre rânduri. Papa este un Episcop. El este Episcopul Romei şi de aici porneşte totul. Este primul titlu, după care vin celelalte titluri. A considera că aceasta înseamnă că Succesorul lui Petru este ‘primus inter pares’ înseamnă a merge mai departe. A pune accentul pe primul titlu, cel de Episcop al Romei, poate favoriza puţin ecumenismul.”

Sarcina ca Episcop şi ca Papă

„A face munca de Episcop este minunat. Problema apare când cineva caută această muncă, atunci nu mai este aşa de minunat. Există mereu pericolul (ca un Episcop) să se considere superior altora, să se simtă ca un fel de prinţ. Dar munca de Episcop este minunată: trebuie să stai în faţa credincioşilor, în mijlocul lor şi în spatele lor. Am fost fericit ca Episcop de Buenos Aires. Am fost foarte fericit. Ca Papă? Şi aşa. Când Domnul te pune undeva, dacă accepţi să faci ce îţi cere atunci eşti fericit.”

Despre viitoare călătorii

„Nu s-a fixat nimic definitiv. Sper că voi putea merge să îmi vizitez rudele italiene din Piemonte. Mi-ar plăcea să mă duc cu avionul cândva. Patriarhul Bartolomeu m-a invitat în Ierusalim, să aniversăm 50 de ani de la întâlnirea dintre Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul Atenagoras. Am invitaţii de la guvernul izraelian şi de la Autoritatea Palestiniană. Nu voi mai merge în America Latină o vreme: doar tocmai am fost acolo. Argentina poate să aştepte pe moment. Trebuie însă să vizitez Asia, deoarece Papa Benedict al XVI-lea nu a avut ocazia. Pe 30 noiembrie speram să merg la Constantinopol, pentru sărbătoarea Sf. Andrei, dar agenda nu îmi permite. Am o invitaţie şi pentru Fatima.”

Despre senzaţia de „cuşcă”

„Dacă aţi şti de câte ori am dorit să mă duc pe străzile Romei! Îmi plăcea mult. Eram un preot al străzilor. Dar cei din jandarmerie sunt cu adevărat buni cu mine, foarte buni, şi astfel îmi dau ceva mai multă libertate.”

Despre securitatea în Brazilia

„În ciuda tuturor discuţiilor despre lipsa de securitate în Rio, nu a fost nici măcar un incident în timpul săptămânii ZMT. Totul a fost spontan. Securitatea mai redusă mi-a permis să mă apropii de oameni. Am vrut să arăt încredere în oameni. Desigur, era riscul să fie un nebun între ei, dar Domnul a fost acolo de asemenea. Nu am dorit o maşină blindată deoarece nu poţi să aperi un Episcop de poporul lui. Prefer nebunia acestei apropieri, care face bine tuturor.”

Despre Mişcarea de Înnoire Carismatică

„La sfârşitul anilor 1970, începutul anilor 1980 nu puteam suporta să îi văd. Le-am spus la un moment dat că nu trebuie să confunde celebrarea liturgică cu lecţiile de samba! Apoi am ajuns să îi cunosc mai bine şi m-am ‘convertit’ văzând cum lucrează, iar la Buenos Aires aveam o Liturghie pentru ei în fiecare an. Cred că mişcările sunt necesare, fiind un dar al Duhului Sfânt. Biserica este liberă, Duhul Sfânt face ce doreşte.”

Despre aranjamentele speciale pentru zbor

„Nu s-a făcut nici un aranjament special pentru mine în acest avion. Nu există pat. Am trimis o scrisoare sau le-am telefonat pentru a le spune că nu doresc nici o modificare specială.”

Rolul femeii în Biserică

„O Biserică fără femei este asemenea Colegiului Apostolilor fără Fecioara Maria. Rolul femeii reflectă pe cel al Fecioarei Maria. Iar Fecioara Maria este mai importantă decât Apostolii. Biserica este feminină deoarece este soţie şi mamă. Biserica nu poate să fie înţeleasă fără femeile care o slujesc. Vă dau un exemplu care nu are nimic de-a face cu Biserica: pentru mine femeile din Paraguay sunt nişte femei extraordinare. După război (conflictul sângeros dintre Paraguay şi Brazilia, dintre 1864 şi 1870), s-a ajuns să fie opt femei la un bărbat. Ele au ales să aibă copii, să salveze patria, cultura, credinţa. Din această perspectivă trebuie văzute femeile în Biserică. Încă nu avem o teologie a femeilor. Trebuie să dezvoltăm una. Cât priveşte hirotonirea femeilor, Biserica a vorbit şi a spus nu. Papa Ioan Paul al II-lea a dat un răspuns definitiv, astfel că această uşă este închisă. Dar să ne amintim că Fecioara Maria este mai importantă decât Apostolii Episcopi, astfel că femeile în Biserica sunt mai importante decât Episcopii şi preoţii.”