Fragmente din dialogul avut de Papa cu jurnaliştii la întoarcerea de la Rio (II)

29.07.2013, Vatican (Catholica) - În timpul zborului de la Rio la Roma, Papa Francisc a răspuns la câteva zeci de întrebări, unele personale, unele despre anumite probleme sensibile din Vatican. Tirul jurnaliştilor a durat o oră şi doisprezece minute. Sfântul Părinte a fost de acord să ţină conferinţa de presă imediat după ce avionul a ajuns în aer, în ciuda oboselii acumulate în aceste zile la Ziua Mondială a Tineretului. I-a surprins pe jurnalişti cu disponibilitatea sa, răspunzând şi la întrebări pe teme spinoase precum reforma Băncii Vaticanului (IOR), cazul Ricca, susţinerea homosexualităţii, Vatileaks.

Vatican Insider a publicat un amplu material în care sunt incluse fragmentele considerate mai importante din dialogul Papei cu jurnaliştii. Se spune în introducerea la material că Pontiful ar fi ales să facă o conferinţă de presă la întoarcere, nu la dus, pentru a evita ca interpretările din presă să umbrească Ziua Mondială a Tineretului. Cu adevărat, declaraţiile sale din această conferinţă de presă au început deja să fie răstălmăcite şi să devină subiect de scandal. Iată în continuare a doua şi ultima parte din selecţiile oferite de Vatican Insider.

„Bunicul” Benedict al XVI-lea

„Ultima oară când au fost doi sau trei Papi în Vatican nu vorbeau unul cu altul, doar se luptau să vadă care este adevăratul Papă. Ţin mult la Papa emerit Benedict al XVI-lea. Este un om al lui Dumnezeu, un om umil, un om care se roagă. Am fost atât de bucuros când a fost ales Papă şi apoi am văzut gestul său de retragere… pentru mine a fost un gest măreţ. Acum că locuieşte în Vatican unii m-au întrebat: Nu îţi stă în drum? Nu încurcă? Nu. Pentru mine este ca şi cum aş avea un bunic înţelept locuind cu mine. Când o familie are un bunic, acesta este respectat şi ascultat. Papa emerit Benedict al XVI-lea nu se amestecă. Pentru mine e ca şi un bunic în casă, ca un tată pentru mine. Dacă am anumite probleme pot merge să vorbesc cu el, cum am făcut-o legat de problema gravă numită Vatileaks… Când s-a întâlnit cu Cardinalii pe 28 februarie pentru despărţire, a spus: între voi este noul Papă căruia îi promit ascultarea mea necondiţionată. Este un om extraordinar!”

Despre primirea Sacramentelor de către divorţaţii recăsătoriţi

„Aceasta este o temă la care se revine mereu. Cred că acesta este timpul milostivirii. Timpurile s-au schimbat şi Biserica se confruntă cu multe probleme, în parte datorită mărturiilor negative ale anumitor preoţi. Clericalismul a lăsat multe răni şi este nevoie să se vindece aceste răni cu îndurare. Biserica este mamă şi în Biserică trebuie să găsească milă fiecare. Nu ajunge doar să aşteptăm ca cei răniţi să vină la noi: trebuie să mergem spre ei, să îi căutăm. Cred că este timpul milostivirii, cum intuia Papa Ioan Paul al II-lea introducând sărbătoarea Milostivirii Divine. Divorţaţii se pot împărtăşi; cei care sunt divorţaţi şi recăsătoriţi nu pot. Trebuie să privim problema în totalitatea pastoraţiei matrimoniale. O paranteză aici: ortodocşii de exemplu, în baza teologiei iconomiei permit a doua căsătorie. Când se va reuni grupul celor opt Cardinali, la început de octombrie, vom discuta cum să progresăm în pastoraţia matrimonială. Suntem pe drumul spre o pastoraţie matrimonială mai profundă. Predecesorul meu de Buenos Aires, Cardinalul Quarracino, obişnuia mereu să spună: ‘Consider jumătate din căsătoriile de astăzi ca fiind invalide deoarece oamenii se căsătoresc fără să ştie că este pentru totdeauna, pentru că o fac din considerente sociale ş.a.’ Chiar şi tema nulităţii trebuie să fie bine studiată.”

Încă se simte iezuit

„Iezuiţii trebuie să asculte de Papa, dar dacă Papa este iezuit, de cine ascultă? De superiorul său general? Mă simt ca un iezuit în termeni spirituali; mă gândesc la mine ca la un iezuit şi gândesc ca un iezuit, fără să fiu ipocrit.”

Lucruri bune şi rele din aceste ultime luni

„Un lucru bun a fost întâlnirea cu Episcopii italieni. Călătoria mea la Lampedusa a fost o experienţă dureroasă dar mi-a făcut mult bine. Mă doare să mă gândesc la oamenii care au murit înainte să atingă ţărmul şi care au devenit victime ale unui sistem global socio-economic. Dar lucrul cel mai dureros care mi s-a întâmplat a fost sciatica, din prima mea lungă de pontificat, datorită scaunului în care şedeam pentru a primi oamenii. A fost atât de dureros: nu doresc nimănui aşa ceva! Ceea ce m-a surprins a fost numărul mare de persoane bune ce sunt aici în Vatican.”

Scandalul Vatileaks

„Când m-am dus să îl vizitez pe Papa emerit Benedict al XVI-lea la Castel Gandolfo am văzut o cutie şi un plic pe una dintre mese. Mi-a spus că în cutie sunt toate mărturiile strânse de comisia celor trei Cardinali responsabili să analizeze scandalul Vatileaks şi că plicul conţine concluziile lor. Papa emerit Benedict al XVI-lea ştia totul din memorie. Este o problemă mare, dar nu mă sperie!”

Ortodocşii

„Bisericile Ortodoxe au conservat Liturghia care este atât de frumoasă. Noi am pierdut puţin simţul adoraţiei. Ele îl adoră pe Dumnezeu şi îi cântă, nu numără minutele. Vorbind odată despre Europa occidentală şi despre Biserica sa, mi s-a spus că ‘ex Oriente lux’, ‘ex Occidente luxus’, adică din Orient vine lumina, din Occident consumismul şi bunăstarea care au făcut atât de mult rău. În schimb ortodocşii păstrează această frumuseţe a lui Dumnezeu în centru. Atunci când îl citim pe Dostoievski, percepem care este spiritul rus şi oriental. Avem atâta nevoie de acest aer proaspăt din Orient, de această lumină”.

Papii Ioan al XXIII-lea şi Wojtyla sfinţi

„Papa Ioan al XXIII-lea este oarecum figura preotului de ţară, care îi iubeşte pe toţi credincioşii săi, şi acest lucru l-a făcut şi ca Episcop şi Nunţiu: gândiţi-vă la atâtea certificate false de Botez pe care le-a făcut pentru a-i salva pe evrei când era în Turcia. Avea un mare simţ al umorului. Pe când era Nunţiu existau unii în Vatican cărora nu le era prea drag şi atunci când venea la Roma îl făceau să aştepte mult timp. Nu se plângea niciodată, recita Rozariul, se ruga Breviarul. Era un om blând. Cu douăzeci de zile înainte să moară, Mons. Agostino Casaroli era la el pentru a-i relata cum a mers o misiune a lui într-o ţară din Est, Cehoslovacia sau Ungaria, nu îmi amintesc bine. Şi înainte să plece, Papa l-a întrebat: ‘Continuaţi să mergeţi să îi găsiţi pe tinerii încarceraţi?’ Mons. Casaroli i-a spus că da. ‘Să nu îi abandonaţi niciodată!’ Şi aceasta i-o spunea unui diplomat care venise să îi dea raportul despre misiunea sa.

Papa Ioan al XXIII-lea este un om mare, a fost mare. Apoi a organizat Conciliul. Papa Pius al XII-lea se gândea să o facă, dar circumstanţele nu erau încă mature. Papa Ioan nu s-a gândit la circumstanţe, ci l-a urmat pe Duhul Sfânt. Papa Ioan Paul al II-lea a fost un mare misionar al Bisericii. Mergea, simţea acest foc, a fost un Sf. Paul. De aceea, pentru mine este mare. A-i canoniza împreună este un mesaj pentru Biserică: sunt buni, sunt buni… În ceea ce priveşte data canonizării, era gândită data de 8 decembrie, dar săracii care nu pot lua avionul, din Polonia vin cu autocarul, şi în decembrie drumurile sunt îngheţate. Trebuie aşadar să fie regândită data. Sau sărbătoarea lui Cristos Rege din anul acesta, dar este puţin dificil deoarece este prea aproape, având în vedere că Consistoriul pentru canonizări este fixat pentru 30 septembrie; sau Duminica Milostivirii Divine din anul următor”.

Acuzele aduse Mons. Battista Ricca, prelat de la IOR

„În cazul Mons. Ricca (prelatul de la IOR acuzat imediat după numirea sa de ‘conduită scandaloasă’ pentru fapte de acum treisprezece ani, când lucra la Nunţiatura din Uruguay) am făcut ceea ce indică Dreptul Canonic că trebuie făcut: o investigaţie. Nu s-a găsit nimic din ceea ce era acuzat. Nu am găsit nimic! De multe ori în Biserică se caută păcatele din tinereţe şi apoi se fac publice. Nu vorbim despre delicte, despre infracţiuni cum ar fi abuzurile asupra minorilor care sunt cu totul altceva, ci despre păcate. Dar dacă o persoană laică, un preot sau o călugăriţă a comis un păcat şi apoi s-a convertit şi s-a mărturisit, Domnul iartă, uită. Şi noi nu avem dreptul să nu uităm, deoarece altfel riscăm ca Domnul să nu uite păcatele noastre. Mă gândesc adesea la Sf. Petru, care a comis păcatul cel mai grav, s-a lepădat de Cristos. Şi totuşi a fost făcut Papă. Dar, repet, despre Mons. Ricca nu am găsit nimic”.

Propaganda homosexuală

„Se scrie mult despre propaganda homosexuală. Eu până acum nu am găsit în Vatican pe cineva care să aibă scris ‘homosexual’ pe cartea de identitate. Trebuie să facem distincţie între a fi homosexual, a avea această tendinţă, şi a face propagandă. Propaganda, toate propagandele sunt rele. Dacă o persoană este homosexuală şi îl caută pe Domnul cu bunăvoinţă, cine sunt eu ca să o judec? Catehismul Bisericii Catolice învaţă că persoanele homosexuale nu trebuie să fie discriminate, ci trebuie să fie primite. Problema nu este a avea această tendinţă, problema este a face propagandă şi acest lucru este valabil aici ca şi pentru propaganda în afaceri, propagandele politice, propagandele masonice”.