Minunile lui Isus: comentariu biblic, omiletic şi spiritual
30.08.2013, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia din Iaşi anunţă apariţia cărţii „Minunile lui Isus: comentariu biblic, omiletic şi spiritual”, scrisă de Isidor Mărtincă. Cartea apare în colecţia Omiletică, formatul 17×24, are 394 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (LibrariaSapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 30 lei.
Motivul oricărui credincios de a crede nu se datorează numaidecât faptului că adevărurile revelate apar ca adevărate şi inteligibile pentru lumina raţiunii noastre naturale, cât, mai ales, datorită autorităţii lui Dumnezeu însuşi care revelează şi care nu poate nici să se înşele, nici să ne înşele în absoluta lui bunătate şi iubire. Totuşi, pentru ca omagiul credinţei noastre să fie conform raţiunii, Dumnezeu a voit ca ajutoarele interioare ale Duhului Sfânt să fie însoţite de dovezile exterioare ale Revelaţiei sale. Astfel, minunile lui Isus Cristos şi ale sfinţilor de-a lungul istoriei, profeţiile, răspândirea şi sfinţenia Bisericii etc. sunt semne sigure ale Revelaţiei, adaptate intelectului tuturor, fiind, în acelaşi timp, veritabile motive de credibilitate, care arată că asentimentul credinţei nu este nicidecum o mişcare oarbă a spiritului uman.
Părintele Isidor Mărtincă, în cartea „Minunile lui Isus: comentariu biblic, omiletic şi spiritual”, pe care o prezentăm cititorilor noştri, se referă tocmai la una dintre aceste manifestări vizibile, exterioare ale actului revelator al lui Dumnezeu, şi anume minunile săvârşite de Cristos în timpul vieţii sale pământeşti şi care sunt prezente în scrierile evanghelice din Noul Testament (Matei, Marcu, Luca şi Ioan). Autorii Evangheliilor văd în minunile lui Cristos realizarea profeţiilor din Vechiul Testament, împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu, manifestarea în forme umane a mântuirii deja de mult anunţate.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul „minune” se raportează la verbul „a se minuna” (din latinescul: miror, –ari, –atus sum). Deci, vorbim de minune în cazul unui fapt a cărui cauză nu o cunoaştem, ori propus de o cauză cunoscută, dar împotriva aşteptărilor noastre. Dumnezeu poate interveni în legile naturii, deoarece El le-a dat, El este creator şi legislator, deoarece El este atotputernic şi, ca atare, poate face tot ce contrazice natura. În Noul Testament, minunea face sensibilă şi vizibilă reînnoirea spirituală, invizibilă. Ea face să fie văzute prezenţa şi acţiunea salvatoare a lui Cristos.
Lucrarea se deschide cu o bogată introducere realizată de autor, unde face o clasificare a minunilor (fizice, intelectuale şi divine) şi o scurtă argumentaţie a posibilităţii şi a puterii demonstrative a acestora, pe de o parte, şi o scurtă prezentare a teologiei acestor semne (semne ale dragostei divine, ale venirii împărăţiei răscumpărătoare, ale misiunii divine, ale gloriei lui Dumnezeu etc.), pe de alta. În continuare, părintele ia toate minunile săvârşite de Isus prezentate de cele patru Evanghelii ale Noului Testament (33 la număr), cărora le alcătuieşte un triplu comentariu: biblic, omiletic şi spiritual. Prin comentariul biblic autorul doreşte să prezinte şi să explice elementele constitutive ale textului, sau, mai bine zis, cadrul în care au avut loc aceste minuni, urmând firul narativ prezentat în textele scripturistice (locurile geografice, contextul istoric, politic sau social, personajele, diferitele sărbători sau rituri ebraice reliefate de aceste texte etc.), dar şi anumite paralelisme care reies din acestea (personaje sau locuri din Vechiul Testament etc.). Comentariul omiletic şi cel spiritual are în vedere învăţătura pe care cititorul o poate trage din lectura acestor minuni. Se prezintă ca o învăţătură pentru fiecare creştin în parte.
Minunile lui Isus au avut aşadar menirea să îl reveleze pe Domnul Isus Cristos ca Dumnezeu şi ca om adevărat. Sperăm ca toţi cititorii acestei lucrări să îl descopere pe Cristos ca Dumnezeul şi Mântuitorul tuturor, care continuă operele sale minunate prin Sfânta sa Biserică, spre mântuirea şi sfinţirea creştinilor şi a oamenilor de bunăvoinţă. (Laurenţiu Turbuc)
