Papa Francisc: Ca să îi iubim pe duşmani, să contemplăm pătimirea lui Isus şi blândeţea Fecioarei Maria
12.09.2013, Vatican (Catholica) - „Umanitatea suferindă a lui Isus” şi „blândeţea Fecioarei Maria” sunt cele două repere la care creştinul trebuie să privească pentru a reuşi să pună în practică cerinţele înalte ale Evangheliei, a spus Papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată azi-dimineaţă în capela Casei Sf. Marta din Vatican, în ziua de sărbătoare a Sfântului Nume al Mariei, citim în materialul publicat de Radio Vatican.
Evanghelia este exigentă, cere de la creştin să facă lucruri grele: să ierte, să fie mărinimos, să îi iubească pe duşmani. Există o singură cale de urmat pentru a reuşi să le pună în practică: să contemple suferinţa lui Isus şi atitudinea Maicii sale, Maria. Şi tocmai despre Maica Domnului, în cinstea căreia Biserica celebrează pe 12 septembrie „Sfântul Nume al Mariei”, a vorbit Papa în prima parte a predicii sale. Cândva, a observat Sfântul Părinte, această sărbătoare era numită „Dulcele Nume al Mariei”, dar mai târziu titlul celebrării liturgice a fost modificat. Cu toate acestea, a reluat Papa, în rugăciunea Bisericii a rămas referinţa la „dulcele nume” al Fecioarei Maria.
„Avem nevoie, în timpurile noastre, de dulceaţa Numelui ei pentru a înţelege ceea ce Isus cere de la noi. Pentru că (în Evanghelia zilei, Luca 6,27-38) găsim o listă care nu este uşor de transpus în viaţă. «Iubiţi pe duşmanii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc, împrumutaţi fără să aşteptaţi nimic înapoi… Celui care te loveşte peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt; dacă îţi smulge haina de pe tine, lasă-l să îţi ia şi cămaşa…» Sunt lucruri grele! Dar toate acestea au fost deja trăite, în felul ei, de Maica Domnului: este harul blândeţii.”
În prima lectură a Sfintei Liturghii, luată din Scrisoarea către Coloseni, Sf. Paul îndeamnă creştinii să se înveşmânteze cu sentimente de blândeţe, bunătate, smerenie, îndelungă răbdare, îngăduinţă şi iertare reciprocă (3,12-17). Şi aici, a observat Papa Francisc, pentru noi vin imediat întrebările: cum putem face toate acestea, cum mă pregătesc eu pentru aceasta, ce trebuie să învăţ ca să le pun în practică? Răspunsul, a reluat Papa, este clar: „Noi, numai cu puterile noastre, nu putem face toate acestea. Numai harul poate să le facă în noi.” Iar acest har, a adăugat, vine la noi pe o cale precisă: „Îndreptându-ne gândul numai la Isus. Dacă inima noastră, dacă mintea noastră este cu Isus, biruitorul, cel care a învins moartea, păcatul şi pe diavol, putem face ceea ce Isus cere de la noi, ceea ce şi Apostolul Paul ne spune: blândeţea, smerenia, bunătatea, delicateţea, îndelunga răbdare, mărinimia. Dacă nu avem privirea îndreptată spre Isus, dacă nu suntem cu Isus, nu putem face acestea. Este un har, este harul care vine din contemplarea lui Isus.”
În viaţa lui Isus, a continuat Papa la predică, există un moment deosebit asupra căruia contemplaţia creştinului trebuie să revină cât mai des: patima lui Isus, „umanitatea lui în suferinţă”. „Din contemplarea lui Isus, din viaţa noastră ascunsă cu Isus în Dumnezeu, putem duce înainte aceste atitudini, aceste virtuţi pe care Isus le cere de la noi. Altă cale, nu există. Gândeşte-te la tăcerea Lui calmă: aceasta va fi tăria ta. El va face restul. El va face tot ceea ce îţi lipseşte. Dar trebuie să faci următorul lucru: să îţi ascunzi viaţa în Dumnezeu cu Cristos. Aceasta se face contemplând umanitatea lui Isus, umanitatea Lui în suferinţă. Altă cale nu există, nu este. Este singura. Cine vrea să fie bun creştin, să contemple umanitatea lui Isus şi umanitatea suferindă. Cine vrea să dea mărturie, la fel. Ca să ierţi, priveşte la Isus care suferă. Ca să nu urăşti pe nimeni, uită-te îndelung la Isus care suferă. Ascunde-ţi viaţa cu Cristos în Dumnezeu: acesta e sfatul pe care îl primim de la Apostol. Este sfatul de urmat, pentru a deveni smeriţi, blânzi şi buni, mărinimoşi, plini de delicateţe.”
