A evangheliza sufletul Europei
11.11.2013, Bucureşti (Catholica) - Cu acest titlu, sub egida CCEE (Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa), între 8 şi 10 noiembrie 2013, a avut loc la Barcelona, Spania, o întâlnire a Episcopilor responsabili cu comunicaţiile sociale din Conferinţele Episcopale din Europa. Aceasta a fost prilejuită de împlinirea a cincizeci de ani de la promulgarea decretului Inter mirifica al Conciliului Vatican II. Au luat parte la această întâlnire atât Episcopi cât şi laici cu responsabilităţi în comunicare ai diferitelor Conferinţe Episcopale din Europa. Din România a participat pr. Francisc Doboş. Acesta a împărtăşit câteva gânduri după întâlnire, publicate pe ARCB.ro. Le redăm în continuare.
După jumătate de secol de la promulgarea acestui document conciliar referitor la comunicaţiile sociale, întrebarea şi provocarea de fond a întâlnirii a fost cu referire la noua evanghelizare în contextul lumii digitale, al internetului şi al reţelelor de socializare în care şi cu care trăim.
Cum poate fi evanghelizat astăzi sufletul Europei? Din conferinţele şi discuţiile care au avut loc cu acest prilej a rezultat că pentru marea majoritate a oamenilor rădăcinile Europei sunt creştine, însă nu mai este la fel de evident că sufletul ei, adică locuitorii ei de azi, ar mai fi creştini. Plecând de la practica religioasă, mai ales in Europa occidentală, se constată că sufletul Europei, în mare parte, este creştin mai mult formal. Biserica trebuie să ia act de această situaţie şi să nu mai rămână între zidurile proprii, ci să iasă spre periferiile spirituale, acolo unde lumea nu a auzit nici de Cristos, nici de Biserică, iar dacă a auzit nu a fost întotdeauna de bine. Aceasta presupune o nouă abordare, o nouă cateheză, un nou început, dat fiind că marea majoritate a europenilor nu mai frecventează Biserica.
Ce este de făcut? Biserica trebuie să îi frecventeze pe ei acolo unde se află şi trăiesc. Ca şi Isus de altfel. Internetul şi reţelele de socializare sunt locurile în care marea majoritate a celor tineri şi mai puţin tineri trăiesc foarte mult din viaţa lor. Biserica nu poate să nu trimită misionari şi în aceste teritorii.
Cum? În primul rând hrănind entuziasmul şi investind în bucuria credinţei propriilor „misionari”. Dacă lipseşte acest aspect restul nu foloseşte la nimic. În al doilea rând să îşi convertească limbajul. Adică să vorbească oamenilor de azi pe limba lor. În al treilea rând să înveţe cum să piloteze oricare din tehnologiile şi instrumentele moderne de comunicare. Papa Francisc este omul providenţial şi un model de urmat în această privinţă. Conform cuvintelor sale, Biserica este ca un spital de campanie: vindecă rănile şi încălzeşte inimile.
Problema principală a noii evanghelizări nu este de ordin tehnic nici tehnologic. Cine merge la un concert nu este interesat de instrumente ci de muzică. Se întâmplă ca noii misionari ai Bisericii să se focalizeze pe instrumente şi să uite de muzică. Aşadar, noua evanghelizare a Europei presupune nu doar transmiterea adevărurilor de credinţă, ci întâlnirea (offline şi online – internet, Twitter, Facebook, etc.) dintre cei care trăiesc credinţa şi cei care sunt în căutarea sensului vieţii.
Sensul vieţii. Biserica are răspunsul la căutarea sensului vieţii al lumii de azi. Noii misionari digitali, înainte de a-şi achiziţiona ultimele gadget-uri şi înainte de a învăţa regulile şi limbajul noilor tehnologii, au nevoie de curaj, de entuziasm şi de bucurie în comunicarea sensului vieţii. Deseori şi simţul umorului poate face minuni. Parafrazându-l pe Sfântul Părinte, Papa Francisc, se poate spune că o Biserică care nu iese din sine însăşi, mai devreme sau mai târziu, se îmbolnăveşte de atmosfera viciată a încăperilor în care se închide. Este adevărat că cine iese din casă poate suferi un accident, însă, este de preferat de o mie de ori o Biserică rănită decât una bolnavă.
