Papa Francisc: Dumnezeu face mereu primul pas
06.01.2014, Vatican (Catholica) - La rugăciunea Angelus recitată în Piaţa San Pietro, împreună cu circa 70-80 de mii de persoane, în ziua de luni, 6 ianuarie 2014, Papa Francisc a vorbit despre Epifanie, definind-o o solemnitate care pune în evidenţă deschiderea universală a mântuirii aduse de Isus Cristos şi care arată o dublă mişcare: a lui Dumnezeu spre lume şi a omenirii întregi spre Dumnezeu. La final, i-a salutat pe credincioşii Bisericilor Orientale, care celebrează Crăciunul, şi a amintit Ziua Misionară a Copiilor. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea publicată pe Ercis.ro.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi celebrăm Epifania, adică „manifestarea” Domnului. Această solemnitate este legată de relatarea biblică a venirii magilor din Răsărit la Betleem pentru a aduce omagiu regelui iudeilor: un episod pe care Papa Benedict al XVI-lea l-a comentat în mod magnific în cartea sa despre copilăria lui Isus. Aceea a fost întocmai prima „manifestare” a lui Cristos neamurilor. De aceea, Epifania scoate în evidenţă deschiderea universală a mântuirii aduse de Isus. Liturgia din această zi aclamă: „Te vor adora pe tine, Doamne, toate neamurile pământului”, pentru că Isus a venit pentru noi toţi, pentru toate popoarele, pentru toţi.
De fapt, această sărbătoare ne face să vedem o dublă mişcare: pe de o parte mişcarea lui Dumnezeu spre lume, spre omenire – toată istoria mântuirii, care culminează în Isus -; şi pe de altă parte mişcarea oamenilor spre Dumnezeu – să ne gândim la religii, la căutarea adevărului, la drumul popoarelor spre pace, spre pacea interioară, spre dreptate, spre libertate. Şi această dublă mişcare este determinată de o atracţie reciprocă. Din partea lui Dumnezeu, ce anume îl atrage este iubirea faţă de noi: suntem fiii Săi, ne iubeşte şi vrea să ne elibereze de rău, de boli, de moarte şi să ne ducă în casa Sa, în împărăţia Sa. „Dumnezeu, prin har pur, ne atrage pentru a ne uni cu El” (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, nr. 112). Şi din partea noastră există o iubire, o dorinţă: binele ne atrage mereu, adevărul ne atrage, viaţa, fericirea, frumuseţea ne atrag…
Isus este punctul de întâlnire al acestei atracţii reciproce, al acestei duble mişcări. Este Dumnezeu şi om: Isus. Dumnezeu şi om. Dar cine ia iniţiativa? Întotdeauna Dumnezeu! Iubirea lui Dumnezeu vine întotdeauna înainte de iubirea noastră! El ia mereu iniţiativa. El ne aşteaptă, el ne invită, iniţiativa este mereu a Sa. Isus este Dumnezeu care s-a făcut om, s-a întrupat, s-a născut pentru noi. Noua stea care le-a apărut magilor era semnul naşterii lui Cristos. Dacă nu ar fi văzut steaua, oamenii aceia nu ar fi pornit. Lumina ne precede, adevărul ne precede, frumuseţea ne precede. Profetul Isaia spunea că Dumnezeu este ca floarea de sicomor. De ce? Pentru că în ţinutul acela sicomorul este primul care înfloreşte. Şi Dumnezeu întotdeauna precede, întotdeauna e cel care caută primul, El face primul pas. Dumnezeu ne precede mereu. Harul Său ne precede şi acest har a apărut în Isus. El este epifania. El, Isus Cristos, este manifestarea iubirii lui Dumnezeu. Este cu noi.
Biserica se află în întregime în această mişcare a lui Dumnezeu spre lume: bucuria sa este Evanghelia, este reflectarea luminii lui Cristos. Biserica este poporul celor care au experimentat această atracţie şi o poartă înlăuntrul lor. În inimă, în viaţă. „Mi-ar plăcea – cu sinceritate – mi-ar plăcea să le spun celor care se simt departe de Dumnezeu şi de Biserică – să o spun respectuos – să spun celor care sunt temători şi indiferenţi: Domnul te cheamă şi pe tine, te cheamă să fii parte din poporul Său şi face aceasta cu mare respect şi iubire!” (ibid., nr. 113). Domnul te cheamă. Domnul te caută. Domnul te aşteaptă. Domnul nu face prozelitism, dă iubire, şi această iubire te caută, te aşteaptă, pe tine, care în acest moment nu crezi sau eşti departe. Şi aceasta este iubirea lui Dumnezeu.
Să-i cerem lui Dumnezeu, pentru toată Biserica, să cerem bucuria de a evangheliza, pentru că „trimisă de Cristos pentru a manifesta şi a împărtăşi tuturor oamenilor şi neamurilor iubirea lui Dumnezeu” (Ad gentes, 10). Fecioara Maria să ne ajute să fim cu toţii discipoli-misionari, mici stele care reflectă lumina sa. Şi să ne rugăm pentru ca inimile să se deschidă pentru a primi vestirea şi toţi oamenii să ajungă „să fie părtaşi ai promisiunii prin Evanghelie” (Efeseni 3,6).
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Fraţilor şi surorilor,
Adresez urările mele cordiale fraţilor şi surorilor din Bisericile orientale care mâine vor celebra Crăciunul. Pacea pe care Dumnezeu a dăruit-o omenirii cu Naşterea lui Isus, Cuvântul întrupat, să întărească în toţi credinţa, speranţa şi caritatea şi să dea întărire comunităţilor creştine, Bisericilor care sunt în încercare.
Epifania este Ziua Misionară a Copiilor, propusă de Opera Pontificală a Copilăriei Sfinte. Mulţi copii, în parohii, sunt protagonişti ai gesturilor de solidaritate faţă de cei de vârsta lor şi astfel lărgesc orizonturile fraternităţii lor. Dragi copii şi tineri, cu rugăciunea voastră şi angajarea voastră voi colaboraţi la misiunea Bisericii. Vă mulţumesc pentru aceasta şi vă binecuvântez!
Vă salut pe voi toţi cei prezenţi aici: familii, grupuri parohiale şi asociaţii. Îndeosebi îi salut pe tinerii din Mişcarea „Printre Noi” şi pe cei de la Oratoriul „Sfântul Victor din Verbania”; pe scoutiştii din Minori şi din Castelforte; corul „Sfântul Anton” din Lamezia Terme; corul din Gozo „Laudate pueri”, care a animat împreună cu Capela Sixtină cântările de la Liturghia de astăzi; Şcoala catolică „Giacomo Sichirollo” din Rovigo; şi pe participanţii la parada istorico-folclorică, animată anul acesta de familiile din oraşul Leonessa şi din alte localităţi din provincia Rieti. Tuturor vă doresc o frumoasă sărbătoare a Epifaniei, poftă bună şi la revedere!
