Comemorarea IPS Alexandru Th. Cisar la Bucureşti
07.01.2014, Bucureşti (Catholica) - Un păstor plin de iubire şi credinţă, dar mai ales fidel faţă de Cristos şi faţă de poporul credincios încredinţat grijii lui, aşa l-a descris PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureşti, pe IPS Alexandru Theodor Cisar, în cadrul Sfintei Liturghii de comemorare a fostului Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, trecut la cele veşnice cu 60 de ani în urmă, la 7 ianuarie 1954. Sfânta Liturghie de comemorare, celebrată în Catedrala Sf. Iosif în seara de 7 ianuarie a.c., a fost urmată de requiem pentru odihna veşnică a sufletului răposatului Arhiepiscop Mitropolit. La celebrare au participat, alături de Episcopul auxiliar, pr. Ioan Ciobanu, parohul Catedralei, şi pr. Ioan Thomas Răileanu.
Vorbind despre Arhiepiscopul Alexandru Cisar, PS Cornel Damian a subliniat exemplul lui de trăire şi mărturisire a credinţei, îndeosebi în vremurile tulburi prin care a trecut Biserica Catolică din România începând din 1948, şi a amintit legătura strânsă a acestui păstor al Bisericii cu Arhidieceza de Bucureşti, atât prin obârşia, prin formarea intelectuală şi teologică, precum şi prin activitatea sa pastorală ca preot şi mai apoi ca Arhiepiscop. „Astăzi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru acest mare slujitor al său pe care l-a dăruit Arhidiecezei noastre, ne rugăm cu recunoştinţă pentru odihna sufletului său şi cerem de la Dumnezeu să dăruiască mereu poporului său credincios păstori plini de credinţă şi iubire”, a spus PS Cornel.
Născut la Bucureşti, la 21 octombrie 1880, Alexandru Theodor Cisar a urmat mai întâi cursurile Seminarului din Bucureşti, continuându-şi studiile la Roma. A fost sfinţit preot la 6 iunie 1903, în Colegiul De Propaganda Fide din Roma. La întoarcerea sa în ţară, a fost secretar al Arhiepiscopului de Bucureşti, Mons. Francisc Xaveriu Hornstein, şi ulterior prefect de studii la Seminarul diecezan din Bucureşti. După o scurtă perioadă de pastoraţie în parohiile Bărăţia (Bucureşti) şi Craiova, în ianuarie 1918 a fost numit director al Şcolii „Sfântul Andrei” din Bucureşti. Numit Episcop la 22 aprilie 1920, a fost consacrat în Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti la 15 august 1920, pentru Dieceza de Iaşi, fiind instalat în Catedrala din Iaşi la 22 august acelaşi an. Ca Episcop de Iaşi, Mons. Cisar a redeschis Seminarul din Iaşi, şi, în 1921, a încorporat în teritoriul Diecezei de Iaşi parohiile din Basarabia. În 1924, după retragerea Arhiepiscopului Netzhammer de la conducerea Arhidiecezei de Bucureşti, Episcopul Cisar a fost transferat la Bucureşti ca administrator diecezan, iar la 12 decembrie 1924 a fost numit Arhiepiscop de Bucureşti.
Ca Episcop al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti a consacrat bisericile Adormirea Maicii Domnului din Brăila (1925), Preasfântul Mântuitor/Italiană din Bucureşti (1928), Sfântul Ioan de Capistrano din Târgu Jiu (1930), Sfântul Francisc de Assisi din Târgovişte (1930), Maica Îndurerată din Bucureşti (1935), Sfântul Anton din Bucureşti (1936 – vechea biserică), Cristos, Rege din Ploieşti (1939), Sfânta Fecioară Maria, Regina Sfântului Rozariu din Popeşti (1942). De asemenea, a înfiinţat, în 1928, Comitetul Central al Organizaţiilor Catolice din Bucureşti, şi a dispus refacerea faţadei Catedralei Sf. Iosif, grav afectată după cutremurul din noiembrie 1929. Arhiepiscopul Cisar a participat, în Catedrala Sf. Iosif, la consacrarea Episcopilor Marcu Glaser (1943) şi Anton Durcovici (1948).
După ce a fost forţat să demisioneze, în perioada 1949-1953 avut domiciliu forţat la Mănăstirea franciscană din Orăştie, de unde, în octombrie 1952 şi iunie 1953, cu aprobare specială din partea statului comunist, s-a putut deplasa la Alba-Iulia pentru hirotoniri de preoţi. În a doua jumătate a anului 1953 i s-a îngăduit să se întoarcă la Bucureşti, celebrând, la 15 august, o Liturghie pontificală în Catedrala Sf. Iosif, cu ocazia jubileului de aur al hirotonirii preoţeşti. A decedat câteva luni mai târziu la Bucureşti, la 7 ianuarie 1954, fiind înmormântat în capela Sfânta Ana din Cimitirul Bellu catolic. (Cristina Grigore pentru ARCB.ro)
