Papa Francisc: În ziua botezului lui Cristos contemplăm cerurile deschise
12.01.2014, Vatican (Catholica) - La rugăciunea Angelus, în Sărbătoarea Botezului Domnului în ritul latin, de duminică, 12 ianuarie 2014, Papa Francisc a anunţat crearea de 19 noi Cardinali, dintre care 3 Arhiepiscopi emeriţi. Înainte de rugăciune, care a fost urmată de importantul anunţ, Pontiful a subliniat că cu naşterea lui Isus a început „marele timp al milostivirii” pe pământ. El a comentat Evanghelia duminicală, oprindu-se asupra faptului că după ce Isus a fost botezat de către Ioan în râul Iordan, „s-au deschis cerurile”. Vă oferim alocuţiunea Sfântului Părinte după traducerea publicată pe Ercis.ro.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi este sărbătoarea Botezului Domnului. În această dimineaţă am botezat 32 de nou-născuţi. Îi mulţumesc Domnului împreună cu voi pentru aceste creaturi şi pentru orice nouă viaţă. Îmi place să botez copii. Îmi place mult! Fiecare copil care se naşte este un dar de bucurie şi de speranţă şi fiecare copil care este botezat este o minunăţie a credinţei şi o sărbătoare pentru familia lui Dumnezeu.
Pagina din Evanghelia de astăzi subliniază că, atunci când Isus a primit botezul de la Ioan în râul Iordan, „s-au deschis cerurile” (Matei 3,16). Aceasta împlineşte profeţiile. Într-adevăr, există o invocaţie pe care liturgia ne face să o repetăm în timpul Adventului: „O, dacă ai rupe cerurile şi te-ai coborî!” (Isaia 63,19). Dacă cerurile rămân închise, orizontul nostru în această viaţă pământească este întunecat, fără speranţă. În schimb, celebrând Crăciunul, credinţa ne-a dat încă o dată certitudinea că cerurile s-au sfâşiat cu venirea lui Isus. Şi în ziua botezului lui Cristos contemplăm iarăşi cerurile deschise.
Manifestarea Fiului lui Dumnezeu pe pământ marchează începutul marelui timp al milostivirii, după ce păcatul a închis cerurile, ridicând o barieră între fiinţa umană şi Creatorul său. Cu naşterea lui Isus, cerurile se deschid! Dumnezeu ne dă în Cristos garanţia unei iubiri indestructibile. Aşadar, de când Cuvântul s-a făcut trup este posibil să vedem cerurile deschise. A fost posibil pentru păstorii din Betleem, pentru magii din Răsărit, pentru Ioan Botezătorul, pentru Apostolii lui Isus, pentru Sfântul Ştefan, primul martir, care a exclamat: „Iată, văd cerurile deschise!” (Faptele Apostolilor 7,56). Şi este posibil şi pentru fiecare dintre noi, dacă ne lăsăm inundaţi de iubirea lui Dumnezeu, care ne este dăruită prima dată la Botez prin intermediul Duhului Sfânt. Să ne lăsăm inundaţi de iubirea lui Dumnezeu! Acesta este marele timp al milostivirii! Nu uitaţi: acesta este marele timp al milostivirii!
Când Isus a primit botezul de pocăinţă de la Ioan Botezătorul, solidarizându-se cu poporul penitent – El fără păcat şi care nu are nevoie de convertire -, Dumnezeu şi-a făcut auzit glasul Său din cer: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, în care mi-am găsit plăcerea!” (Matei 3,17). Isus primeşte aprobarea Tatălui ceresc, care l-a trimis tocmai pentru ca să accepte să împărtăşească condiţia noastră, sărăcia noastră. A împărtăşi este adevăratul mod de a iubi. Isus nu se disociază de noi, ne consideră fraţi şi împărtăşeşte cu noi. Şi astfel ne face fii ai lui Dumnezeu Tatăl, împreună cu El. Aceasta este revelaţia şi izvorul iubirii adevărate. Şi acesta este marele timp al milostivirii!
Nu vi se pare că în timpul nostru este nevoie de un supliment de împărtăşire fraternă şi de iubire? Nu vi se pare că avem nevoie cu toţii de un supliment de caritate? Nu aceea care se mulţumeşte cu ajutorul improvizat care nu implică, nu introduce în joc, ci acea caritate care împărtăşeşte, care ia asupra sa necazul şi suferinţa fratelui. Ce gust capătă viaţa atunci când ne lăsăm inundaţi de iubirea lui Dumnezeu! Să îi cerem Preasfintei Fecioare să ne susţină cu mijlocirea ei în angajarea noastră de a-l urma pe Cristos pe calea credinţei şi a carităţii, calea trasată de Botezul nostru.
