Cardinalul Kasper: Femeile trebuie să fie incluse în Consiliile Pontificale

03.03.2014, Roma (Catholica) - „Rolul femeilor în Biserică trebuie regândit şi integrat în viziunea Papei privind un mai mare dinamism sinodal şi o convertire misionară.” Concret femeilor ar trebui să li se ofere funcţii de conducere în Consilii Pontificale şi în viitoarea Congregaţie pentru Laici, dat fiind câţi Episcopi sunt în Curie. Trebuie introduse mandate temporare în Curie pentru a preveni carierismul, apelându-se la preoţi care au deja o experienţă pastorală. Acestea au fost ideile cele mai importante din interviul amplu dat de Cardinalul Walter Kasper jurnalistei Stefania Falasca în publicaţia catolică italiană Avvenire.

„Până acum femeile în general doar au asistat în Sinod, deţinând roluri de mică importanţă”, a spus fostul preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. „Sunt mereu două-trei femei care vorbesc la finalul întâlnirilor, când toţi ceilalţi au vorbit deja. Mă întreb cum este posibil să pregătim două Sinoade despre familie fără să dăm un rol important femeilor? O familie nu poate exista fără femeie. Nu are sens să vorbim despre familie fără a asculta ce au ele de spus. Cred că trebuie să fie chemate şi ascultate, chiar acum, când intrăm în faza pregătitoare.” Cardinalul german, care recent a vorbit la Consistoriul dedicat familiei, a mai spus: „Cred că femeile trebuie să fie prezente la fiecare nivel şi să primească poziţii de deplină responsabilitate. Intuiţia pe care o are mintea feminină este o resursă vitală. O Biserică fără femei este o Biserică mutilată. Există atâtea dintre ele implicate în organismele Bisericii. Ne putem imagina comunitatea, centrele caritative şi culturale, fără femei? Fără ele, parohiile s-ar închide mâine. Femeile sunt deja ieşite în afară, la ceilalţi, aşa după cum doreşte Papa Francisc să fie Biserica.”

În interviul pentru Avvenire, Cardinalul Kasper a amintit cuvintele Sfântului Părinte despre autoritatea miniştrilor consacraţi, care nu trebuie să domine ci să slujească poporul lui Dumnezeu şi care vine din puterea administrării Sacramentului Euharistiei. De aceea, a vedea exercitarea autorităţii miniştrilor consacraţi în termeni de putere este tot una cu clericalismul. Împotrivirea multor clerici – preoţi şi Episcopi – de a preda poziţiile de responsabilitate care nu cer să fie o persoană hirotonită, unor laici, este dovada acestui fenomen. „În Evangelii Gaudium, Papa întreabă dacă este necesar ca preotul să fie mereu liderul. Aceasta duce de fapt la imobilitatea clericală ce uneori demonstrează o teamă de a da spaţiu femeilor şi de a le da posibilitatea să vorbească în sectoarele unde se cere luarea de decizii importante.” Cardinalul a vorbit despre implicarea femeilor în medii decizionale, subliniind că trebuie să se ţină cont de faptul că „unele roluri în Biserică cer exercitarea puterii jurisdicţionale ataşată ministerului preoţesc”. Dar nu toate rolurile guvernamentale sau administrative din Biserică „implică puterea jurisdicţională. Unele roluri pot fi încredinţate laicilor, şi astfel implicit femeilor. Dacă nu se întâmplă aşa ceva, nu se poate justifica excluderea femeilor din procesele decizionale din Biserică.”

A oferit concret exemplul Consiliilor Pontificale. „Consiliile pentru Familie, pentru Laici (să nu uităm că jumătate dintre laici sunt femei), pentru Cultură, pentru Comunicaţiile Sociale, şi pentru Promovarea Noii Evanghelizări, ca să numesc câteva. Nu există actualmente nici o femeie, în nici unul dintre acestea, care să aibă un rol important. Este absurd. În Consiliile Pontificale, precum şi în alte organisme vaticane, femeile pot primi poziţii de autoritate, chiar la nivele înalte, cu deplină responsabilitate.” Prezenţa femeilor ar putea fi nepreţuită în funcţii ce au de-a face cu probleme administrative şi economice şi în tribunale. Sunt sectoare în care femeile sunt recunoscute pentru abilităţile profesionale dar nu sunt luate în considerare după cum ar merita.”

Cât priveşte Congregaţiile, Cardinalul a spus: „În timp ce limitele autorităţii rămân clare, femeile pot fi prezente în procese de luare a deciziilor şi pot cu siguranţă să fie în rolul de sub-secretar. Sunt convins, de aceea, că chiar şi sub actualele legi canonice, unele lucruri pot fi făcute (de femei) în Congregaţii.” Cardinalul a amintit specific de Congregaţia pentru Educaţia Catolică, subliniind rolul talentului feminin în spaţiul predării. Contribuţia femeilor poate fi preţioasă şi în Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor. „Exclud posibilitatea de a se da roluri de responsabilitate femeilor în Congregaţia pentru Episcopi, respectiv în Congregaţia pentru Cler. Dar în Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, de exemplu, există un colectiv de teologi care pregăteşte sesiunile şi unde prezenţa feminină este încă zero. Dar avem numeroase femei cu înalte studii teologice, care predau în Universităţi Pontificale. Contribuţia lor ar fi benefică. Este şi cazul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată: 80% dintre persoanele consacrate sunt de gen feminin.”

Criteriile pentru alegerea candidaţilor „trebuie să fie competenţa şi spiritul de slujire. Natural, femeile pot să se lase conduse de dorinţa de carieră proprie, asemenea bărbaţilor. Unii au această tendinţă, dar cei mai mulţi nu. Este deci vorba de a alege cu atenţie, selectând oamenii potriviţi.” Cardinalul a amintit de Mary Ann Glendon, profesor de la Harvard, ca exemplu. Sfântul Scaun i-a dat un rol important ca reprezentant în conferinţele ONU şi „ea a făcut o treabă extraordinară, recunoscută de toţi”. „Cred că un anumit număr de femei pot să ajute Curia să scape de clericalism şi de carierism, vicii teribile”, a susţinut Cardinalul. Legat de carierism, a spus că „roluri pe termene fixe ar putea fi o soluţie. Oameni cu experienţă pastorală în Dieceze şi parohii pot fi angajaţi şi să primească un termen fix: cinci ani de exemplu. După aceasta, unii ar putea sta, iar alţii să se întoarcă în Dieceze, ducând experienţa la nivelul Bisericilor locale. Aceasta ar putea elimina problema ridicată de persoanele care acţionează doar pentru a progresa în carieră.”

În fine, Cardinalul Kasper s-a întrebat dacă este necesar ca „toţi secretarii dicasterelor Vaticanului să fie Episcopi”. „Există o concentraţie mare de Episcopi astăzi în Curie”, a spus el. „Mulţi sunt birocraţi şi nu este ceva bun. Episcopii sunt păstori. Consacrarea episcopală nu este un titlu onorific, ci este un Sacrament. Are de-a face cu structura sacramentală a Bisericii. De ce trebuie atunci un Episcop să aibă sarcini birocratice? Aici, în opinia mea, riscă Sacramentul să fie încălcat.”