Părintele Lombardi relatează primul an al Papei Francisc (2)
04.03.2014, Vatican (Catholica) - În urmă cu un an Papa Benedict al XVI-lea renunţa la conducerea Bisericii Catolice. O atmosferă apăsătoare s-a creat în jurul Bisericii şi a Curiei Romane după scandalurile de pedofilie şi trădarea adjutantului de cameră. Pregătirile pentru Conclav şi alegerea surprinzătoare a primului Papă non-european au făcut în aşa fel încât Roma să fie invadată de o mulţime de jurnalişti cum nu a mai fost de la moartea Papei Ioan Paul al II-lea.
Timp de multe săptămâni părintele Federico Lombardi, director al biroului de presă al Vaticanului, a trebuit să răspundă la întrebările a circa şase mii de jurnalişti. Într-o atmosferă tensionată şi nesigură, directorul biroului de presă a desfăşura misiunea dificilă de a explica jurnaliştilor care proveneau de pe toată planeta, ce anume se întâmpla. Era vorba de evenimente care au marcat istoria Bisericii Catolice şi a lumii. Pentru a cunoaşte cât de multe şi ce anume s-a întâmplat în acest ultim an părintele Lombardi a fost intervievat de Wlodzimierz Redzioch pentru agenţia Zenit.
– Ce efect a avut asupra Dvs să aflaţi că a fost ales Papă unicul iezuit în Conclav? Îl cunoşteaţi?
– Nu îl cunoşteam. Singura dată când am avut ocazia de a-l întâlni era adunarea generală a iezuiţilor care l-a ales general pe Hans-Peter Kolvenbach, în care era reprezentant al Argentinei şi eu eram reprezentant al Italiei. Dar nici măcar nu am vorbit cu acea ocazie. Apoi părintele Bergoglio a devenit Episcop şi nu a mai participat activ la viaţa Societăţii lui Isus.
– În modul de a se comporta al Papei Francisc cât de mult este caracteristic din formarea şi tradiţia Societăţii lui Isus?
– Ca iezuit găsesc în Papa Francisc toată dimensiunea cu caracter spiritual şi un mod de a înfrunta lucrurile ale Societăţii. De exemplu, în predicile de la Casa Santa Marta, unde referinţa la Evanghelie este legată de aplicaţia directă în viaţă. Găsesc această abordare foarte asemănătoare cu exerciţiile spirituale ale Sfântului Ignaţiu. Precum şi spiritualitatea care îl contemplă pe Domnul şi încearcă să traducă în viaţă ceea ce Evanghelia îţi spune. Discernământul caracteristic al iezuiţilor înseamnă că fiecare este încontinuu în căutarea voinţei lui Dumnezeu şi a punerii ei în practică. Un alt aspect caracteristic este simplitatea de viaţă. Papa conduce o viaţă austeră, departe de exteriorităţi şi de triumfalisme: eu, ca iezuit, găsesc acest lucru foarte familiar.
– Alegerea Papei Francisc a schimbat în mod radical atitudinea mass-media faţă de papalitate. Care este secretul eficacităţii sale şi al capacităţii de comunicare cu oamenii care cucereşte şi mass-media?
– A existat o schimbare a limbajului care nu se referă numai la cuvinte, ci şi la gesturi şi la comportamente. Papa Francisc reuşeşte să atingă inima persoanelor şi, într-un fel, depăşeşte distanţele şi barierele. Inima acestui nou limbaj este vestirea iubirii lui Dumnezeu pentru toţi, tema milostivirii şi a iertării pentru toţi. În timp ce înainte în mass-media era răspândită prejudecata conform căreia Biserica spunea mereu „nu” şi nu era apropiată de oameni, Papa Francisc a reuşit să facă să se înţeleagă această lectură diferită a mesajului lui Dumnezeu şi a raportului Bisericii cu neamurile.
– Ce tip de „probleme” îi creează directorului biroului de presă al Vaticanului un Papă care vorbeşte mult în mod liber, care acordă interviuri cui vrea, care în mod privat comunică prin telefon cu atâtea persoane?
– Creează probleme analoge cu acelea ale jandarmeriei când Papa vrea să fie în contact cu oamenii şi refuză o maşină blindată. Noi suntem în slujba Papei, învăţăm stilul său, modul său de a fi şi de a comunica. Eu trebuie să înţeleg în ce mod pot să colaborez la comunicarea sa. Atunci când Papa vorbeşte, acordă interviurile, comunică direct, eu nu am nimic de spus sau de adăugat; intervin numai când se naşte vreo problemă care trebuie clarificată.
– Suntem la un an de pontificat şi Papa Francisc este deja omul anului pentru revista „Time”. Cum se poate comenta această alegere?
– Papa nu este unul care caută succes sau popularitate. Odată a spus oamenilor care îl aclamau: „Nu spuneţi «Trăiască Papa!», spuneţi «Trăiască Isus!»” În acelaşi timp Papa poate accepta să fie omul anului pentru „Time”. Dacă alegerea revistei înseamnă să facă cunoscut scopul misiunii Bisericii şi mesajul pe care îl transmite Papa Francisc, foarte bine, altminteri pe Papa cu siguranţă nu îl interesează deloc acest lucru.
– Există sfaturi care v-ar plăcea să le daţi jurnaliştilor pentru a îmbunătăţi munca de comunicare mai ales cât priveşte Papa, Curia şi Biserica în general?
– Ceea ce adesea le lipseşte jurnaliştilor este să perceapă intenţia misiunii Bisericii şi a Papei. De multe ori lectura evenimentelor este făcută cu chei de interpretare străine de realitatea Bisericii, de exemplu în cheie politică sau economică. De aceea din Biserică se vede numai lupta pentru putere sau interesele economice de parte. Aceasta era situaţia dramatică din timpurile lui Vatileaks. Pentru a avea o lectură corectă, şi pentru cei care nu cred, trebuie încercat să se înţeleagă motivele şi intenţiile care există în spatele acţiunilor şi măsurilor Bisericii. De exemplu, în lupta pe care Biserica o duce împotriva abuzurilor sexuale, mulţi văd numai un mod pentru a se apăra de atacuri. În schimb este vorba despre un proces de căutare de coerenţă evanghelică, de reînnoire interioară, de purificare.
– În acest context mulţi jurnalişti privesc la reforma Curiei numai ca la o reînnoire de tip politic. Ce se poate spune în această privinţă?
– Papa a reuşit să dea de înţeles că Biserica există pentru a spune oamenilor că sunt iubiţi. De aceea reforma Curiei este secundară: foloseşte Bisericii pentru a vesti mai bine mesajul evanghelic, nu numai în Vatican, ci în Dieceze şi în periferii. Structurile centrale nu există pentru a domina, ci pentru a sluji şi a ajuta: reforma tinde la aceasta.
